RadiRo, Festivalul Internațional al Orchestrelor Radio, unicul de acest fel în Europa și în lume, și-a încheiat de curând cea de-a III-a ediție, în urma căreia a reușit să fie amplasat definitiv pe harta mare a evenimentelor culturale ce depăşesc granițele europene. Prin organizarea acestui festival, Radio România a demonstrat încă o dată că, un serviciu public este un jucător important, serios, competitiv și performant. Întregul efort depus s-a materializat printr-un act artistic de o impresionantă calitate. Au fost 9 concerte sold-out din 9 evenimente programate pe durata festivalului, 6 orchestre simfonice de prestigiu din Europa și Asia, 22 de soliști și dirijori de top ai scenei muzicale actuale, în total peste 750 de muzicieni români și străini prezenți pe scenă, transmisiuni live prin satelit către un public potențial de miliarde de ascultători pe mai multe continente. Despre toate acestea, dar și despre rolul pe care îl joacă Radio România, în prezent, pe scena media ori capacitatea de adaptare la nou și schimbare, am avut plăcerea de a discuta cu Ovidiu Miculescu – Președinte Director General al Societății Române de Radiodifuziune (SRR)- un om cu viziune, competent, profesionist și un adevărat lider, care știe că lucrul cu oamenii este cel mai important, iar adaptarea la nou și la schimbare este vitală pentru evoluția în bine a lucrurilor.
Onny Sîrbu: Dle Președinte, Festivalul Internaţional al Orchestrelor Radio a căpătat, de la ediţie la ediţie, o impresionantă tradiţie la nivel european, iar anul acesta a impresionat prin poziţionarea lui pe scena internaţională. Indubitabil, această realizare a însemnat multă muncă, timp şi bani. Care au fost dificultăţile întâmpinate în această a III-a ediţie a Festivalului RadiRo şi ce ne puteţi spune despre remarcabilele realizări artistice?
Ovidiu Miculescu: În momentul în care a apărut ideea organizării acestui festival, a fost analizată foarte atent situaţia existentă în Europa şi s-a considerat oportună această încercare. Prima ediţie a fost grea, pentru că a fost prima dată când am organizat aşa ceva; este un eveniment unic în Europa şi în lume. Multă lume, vă mărturisesc, la momentul acela, credea că a fost un exerciţiu, poate, de orgoliu, sau o dorinţă de a demonstra că putem face lucruri, dar foarte puţini credeau că această chestiune se va permanentiza, va continua. Au fost orchestre importante la prima ediţie, 3 din Europa, şi Orchestra Naţională Radio. După ce am văzut ce s-a întâmplat la prima ediţie, am spus: “Bun, e important, credem că ştim s-o facem, hai să încercăm ediţia a II-a”. Aceasta a fost cu 4 orchestre din afară şi Orchestra Naţională Radio. Ecourile internaţionale şi inclusiv modul în care acest festival a fost receptat de către publicul românesc a crescut. Şi atunci ne-am spus: „Ok, uite că funcţionează”. În acelaşi timp, ediţia a II-a i-a făcut pe mulţi să privească cu mult mai multă atenţie. De ce? Pentru că au spus: „Domnule, ăştia sunt oameni serioşi, s-au apucat de o treabă, o fac, o îmbunătăţesc, inclusiv calitativ, reprezintă o chestie de unicitate şi în acelaşi timp un exemplu de performanţă pe care un serviciu public european îl generează”. A apărut ediţia a III-a, cu 5 orchestre din Europa, cu tot cu a noastră, şi cea din Asia, Shenzhen. Cred că această ediţie a confirmat definitiv faptul că un serviciu public ( din România, din fericire pentru noi ) poate genera şi susţine un eveniment cultural european de anvergură şi la un nivel de calitate extrem de serios. În acelaşi timp, deschiderea către Asia a lărgit acest cerc în care Radio România evoluează. Practic, unul dintre lucrurile cele mai importante care s-a întâmplat acum, cu cea de-a III- a ediție a Festivalului RadiRo, este faptul că, sala virtuală s-a mărit absolut fabulos deoarece, capacitatea sălii este de 1000 de locuri. Concertele au fost transmise pe Radio România Cultural, Radio România Muzical. Bineînţeles, au fost preluate de posturile din ţările orchestrelor care au venit şi au fost preluate pe platformele European Broadcasting Union ( EBU). Dar, începând cu această ediţie, spectacolele au fost preluate pe platforma ABU ( Asia Pacific Broadcasting Union), care este o piaţă absolut uriaşă. Ori, practic, un serviciu public, only radio, a generat un eveniment cultural de o foarte bună calitate, prin promovarea şi distribuirea culturii europene şi româneşti în toată lumea. Aşadar, eu cred că este o performanţă. Am primit o scrisoare de apreciere de la directorul general al BBC-ului, iar directorul de media al EBU a spus: “Am fost foarte impresionat şi este foarte clar pentru mine că Radio România face o treabă excelentă în zona serviciilor publice media. Acest lucru asigură un model inspiraţional şi important”. Practic, lucrurile sunt conştientizate, atât de jucători importanţí din piaţa de media internaţională, cât şi de întreaga comunitate a serviciilor publice şi nu numai, că Radio România este un jucător important, serios, competitiv, performant. Pentru că, până la urmă, în această enumerare importantă este România, care “joacă” în această competiţie deloc simplă. Ce a fost complicat? Chestiunile logistice sunt grele. În primul rând, de la ediţie la ediţie, s-a manifestat un paradox. A doua ediţie, mai complexă decât prima, a costat mai puţin; iar a III-a ediţie, şi mai complexă, a costat mai puţin decât cea de-a doua. Sigur, de multe ori, performanţele astea se plătesc cu sânge, adică, cu efort foarte mare şi vreau să le mulţumesc colegilor mei, care efectiv au muncit zi-noapte. Dar, aşa cum spuneam, sunt chestiuni logistice. De exemplu: unele dintre orchestre şi-au adus instrumentele cu camioanele, cu tirul, cum a fost cu BBC Orchestra. A fost o problemă în cazul acesta pentru că, de exemplu, în Ungaria, sâmbăta şi duminica tirurile nu au voie să circule pe autostrăzi. S-a rezolvat până la urmă dar, “a trebuit să curgă sânge”. La fel, Orchestra din Viena a întâmpinat probleme cu transportul. O altă orchestră nu a putut aduce instrumentele mari, aspect ce a trebuit rezolvat. A existat şi un alt tip de probleme: După tragedia de la Colectiv, în sală poate intra doar numărul X de persoane. A existat o presiune foarte mare a publicului şi, câteodată, am ieşit puţin şifonaţi, dar nu aveam ce face. Apoi, gândiţi-vă că sunt sute de oameni, artişti, muzicieni, fiecare cu lucrurile sale, cu tabieturile sale, şi cu tot ce are nevoie pentru a fi în formă. Sunt foarte multe lucruri care nu se văd. Dar în momentul în care finalul este cu succes, tindem să uităm şi să privim înainte.
“În momentul acesta, serviciile publice, în Europa, traversează o perioadă complicată”
O.S: Care a fost feedback-ul primit la finalul ediţiei de anul acesta a Festivalului RadiRo şi care sunt elementele cheie ce vă vor ajuta în organizarea celei de-a IV-a ediţii?
O.M: Feedback-urile au fost, în proporţie de 100%, extrem de pozitive, pentru că a fost un exemplu în care România a performat. Nu se întâmplă foarte multe lucruri bune, deoarece sunt români care, din păcate, nu fac cinste ţării noastre. Sunt şi oameni absolut extraordinari. Dar acest Festival a fost un eveniment care a fost receptat ca o demonstraţie de performanţă a României. Şi atunci, oamenii au spus: “Jos pălăria! Aţi făcut-o cum se face acolo sus”. Aşadar, feedback-urile din Europa, Asia şi toate zonele au fost bune, admirative şi, în acelaşi timp, extrem de plăcut surprinse şi privite ca pe un ajutor, pe care Radio România l-a dat ca exemplu a ceea ce un serviciu public poate să facă. Pentru că în momentul acesta, serviciile publice, în Europa, traversează o perioadă complicată. Pentru ediţia cu numărul IV, încercăm, în primul rând, să facem să existe această ediţie pentru că, din nou, lucrurile pornesc de la zero, ca proceduri, aprobările noastre interne, bugete etc. Evident, imprevizibilul îşi face mereu apariţia, eşti pregătit pentru ceva, dar apare mereu altceva. Dar noi suntem optimişti şi, repet, e important că se aude de România, în locuri care contează, şi ducem steagul ţării noastre peste hotare, în medii importante.
“Mai întâi, trebuie să îţi convingi echipa că drumul este bun şi că direcţia este cea corectă. Dacă nu îi convingi pe ei, nu îi vei convinge nici pe cei cărora te adresezi”
O.S: Din 2012 sunteţi Preşedintele Director General al Radio România, dar pasiunea dvs pentru media îşi are originile în activităţi începute cu mulţi ani în urmă, prin trecerea de la film-televiziune-radio. Care sunt ingredientele unei cariere de succes în acest domeniu şi care au fost paşii pe care i-aţi urmat pentru a ajunge în acest punct?
O.M: Cred că, în primul rând, este vorba despre ce ne dă mama; adică un talent sau o aplecare spre anumite zone. Aici, tatăl meu a fost cel care mi-a arătat că există şi această lume. Practic, am început în film, am trecut în televiziune şi apoi în radio. Nu cred că există o reţetă de succes. Este vorba despre pasiune, capacitatea de a te implica 100%, capacitatea de a renunţa la lucruri şi a face sacrificii, pentru că, altfel, nu ai cum să faci performanţă. De asemenea, este vorba şi despre a învăţa permanent, a asculta oamenii, a lucra cu oamenii, a construi echipe şi de a avea mereu dorinţa de a învinge, de a performa. Cred că, dacă ar fi să adunăm ingredientele, ar fi în aceste zone. E vorba şi de şansă câteodată dar, vedeţi, şi filmul, şi televiziunea, şi radioul, şi echipele, demonstrează că e vorba despre oameni. Dacă ajungi să înţelegi viaţa, să înţelegi mersul lucrurilor, să ai capacitatea de a rezolva probleme, de a coagula oameni, de a găsi soluţii, de a nu te îndoi atunci când lichelele încearcă să muşte şi de a merge înainte, convins fiind că faci un lucru bun, şi, mai ales, când apar şi rezultatele, atunci, practic, drumul este deschis. Dar nimeni nu poate singur. E vorba despre echipe. Pentru că, mai întâi, trebuie să îţi convingi echipa că drumul este bun şi că direcţia este cea corectă. Dacă nu îi convingi pe ei, nu îi vei convinge nici pe cei cărora te adresezi.
“Am iubit şi iubesc filmul, tânjesc după perioada aceea”
O.S: Cum rămâne cu prima dvs dragoste, filmul? V-aţi gândit să mai creaţi ceva în această direcţie?
O.M: Este o chestiune lăsată acolo undeva, dureroasă. Am iubit şi iubesc filmul, tânjesc după perioada aceea. Încă nu ştiu dacă am făcut bine că am trecut de pe partea celor care crează, pe partea celor care administrează. Ştiţi cum e, după nişte ani, vedem lucrurile altfel, perspectiva se schimbă, altfel abordăm lucrurile şi experienţele de viaţă ne înfluenţează foarte mult. Dar, întotdeauna, aia (n.r. filmul) e o uşă deschisă. Mereu, când oamenilor le e greu, sau când sunt fericiţi, sau când le e dor de ceva, au nişte repere şi astfel, gândurile se întorc la copilărie, la părinţi, la anumite perioade epice din viaţă. Filmul e unul dintre locurile la care mă întorc, pentru că oferă nişte satisfacţii pe care puţine lucruri le oferă. De aceea, filmul este a 7-a minune a lumii.
“Radioul public dă examen zi de zi şi oră de oră în faţa a milioane de români”
O.S: Să fii lider, un adevărat lider, nu este deloc uşor. Care sunt provocările zilnice la care sunteţi supus, în acest sens?
O.M: Practic, Radio România este o organizaţie mare, complexă, complicată, cu multe probleme, cu o lume foarte diversă, cu multe metehne rămase dinainte de ’89. Provocările sunt multe: de la volumul lucrurilor care trebuie rezolvate, la diversitatea lor, pentru că nu vă puteţi imagina cât de diverse sunt lucrurile care ajung aici. Dar important este cum să facem să servim, într-un mod cât mai performant, publicul care ne ascultă şi ne plăteşte. Pentru că de fapt, radioul public dă examen zi de zi şi oră de oră în faţa a milioane de români. Ori faptul că ei ne ascultă, că audienţele cresc, înseamnă că facem bine ceea ce facem. Deci, acesta e lucrul cel mai important: să generăm program bun, să fim relevanţi, utili, sa informăm corect, echidistant, onest, rapid, să generăm cultură, educaţie, entertainment, deci să respectăm misiunea publică, dar într-un mod atractiv, interesant, într-o lume în care digitalul atacă puternic. Aşadar, trebuie şi să ne adaptăm şi să avansăm în direcţia aceasta.
“Acesta este handicapul cel mai mare pe care serviciile publice îl au: competenţele şi capacitatea de adaptare la nou şi la viteză reprezintă adevărata problemă”
O.S: Apropo de adaptare, cum vedeţi dvs progresul în zona media a serviciilor publice din România? Credeţi că se adaptează cu uşurinţă la nou şi la schimbare?
O.M: Nu. În general, serviciile publice în lume, dar în Europa, în special, traversează perioade complicate. Pentru că, după părerea mea, sunt cuvinte pe care le-au asimilat mai greu sau mai târziu. De exemplu: piaţă (publicul este acelaşi şi pentru serviciile publice şi pentru cele private), competiţie, audienţă, performanţă. Or, ştiţi cum e, nu ni se cuvine nimic. În piaţa privată, oamenii, ca să mănânce, trebuie să livreze, să producă, altfel nu există. Serviciul public este finanţat ori din sursă guvernamentală, ori din taxe, dar el trebuie să livreze, adică să dea ceva înapoi celor care îl plătesc. În România, până în ’89, televiziunea şi radioul au fost singure pe piaţă. Când a apărut competiţia, au început şi problemele. Sunt chestiuni de mentalitate, de competenţe. După părerea mea, acesta este handicapul cel mai mare pe care serviciile publice îl au: competenţele. Desigur, sunt şi birocraţiile, şi alte lucruri rigide, dar, repet, competenţele şi capacitatea de adaptare la nou şi la viteză reprezintă adevărata problemă.
O.S: Radio România a fost şi este promoterul culturii pe scena media din România. Cum credeţi că va putea să îşi păstreze notorietatea, în contextul zilelor noastre, în competiţie cu radioul privat?
O.M: Performând, ieşind la luptă deschisă, la competiţie deschisă, fiind din ce în ce mai profesionist, mai aplicat, mai util, mai relevant, mai folositor, mai interesant, mai creativ. Este o competiţie deschisă. Pe ascultător nu îl interesează forma de finanţare. Găseşte el (n.r. ascultătorul) acolo ceea ce îl interesează? Dacă da, ascultă. Dacă nu găseşte, nu ascultă. Ne adresăm aceluiaşi public, timpul –cele 24 de ore- este acelaşi pentru toţi, industria este aceeaşi şi pentru unii şi pentru alţii. Aşadar, soluţia este competiţia şi capacitatea de a crea valoare, performanţă, fie că ne convine sau nu.
“Dacă va fi cineva care să stingă lumina, cred că radioul o va face şi nu televiziunea”
O.S: Radio vs. Televiziune: Care dintre cele două credeţi că are o mai mare capacitate de a rezista în timp, în rândul societăţii, şi de ce?
O.M: Categoric, televiziunea este regina. Dar, cred că este mult mai expusă. Şi, dacă va fi cineva care să stingă lumina, cred că radioul o va face, şi nu televiziunea. Pentru că, vedeţi, în contextul internaţional, sunt aceşti jucători globali: Facebook, YouTube, Google, Netflix, care încep să producă conţinut, şi nu mai sunt doar transportatori de conţinut, aşadar intră în joc. Iar prima care a fost atacată a fost televiziunea. Pentru că, acolo sunt probabil bugete mai mari, mă rog, au motivele lor. Or, şi radioul, dacă nu se adaptează, împreună cu televiziunea, şi dacă refuză competiţia sau dacă nu luptă ( evident, profesional ) cu aceleaşi arme şi eficient, piaţa îi va înghiţi. Nu am niciun dubiu că nu va fi aşa. Dar, cred că radioul este mai puţin expus riscului decât televiziunea pentru că el este un partener de stare, de drum, există o relaţie aparte. Radioul îl asculţi singur. El este foarte mobil spre deosebire de televiziune. Deci, cred că, dacă ar fi să vină sfârşitul, Apocalipsa…s-ar anunţa la radio. Ăsta e un titlu bun: “Dacă ar fi să vină Apocalipsa, asta s-ar anunţa la radio”.
O.S: Apropo de “partener de drum” : Care este radioul pe care îl ascultaţi zilnic, în drum spre birou?
O.M: Le ascult pe toate cele din corporaţie. Şi să ştiţi că ascult şi competiţia pentru că trebuie să ştiu ce se întâmplă. Dar, ştiţi cum sunt…e ca şi cum toţi sunt copiii tăi. Sigur, unii sunt mai performanţi, alţii mai puţin. Însă, eu cred că, în ultimii ani, calitatea programului s-a ridicat, avem şi rezultate prin faptul că ne ascultă din ce în ce mai multă lume. Dar e greu să vorbeşti despre un preferat când ai mai multe opţiuni.
„În general, evităm să vorbim despre momentele grele prin care trecem în viaţă. Oamenii se însingurează”
O.S: Dacă aţi fi moderatorul unei emisiuni de radio, ce tematică şi subiecte aţi alege pentru a vă face auzită vocea, din dorinţa de a contribui la binele societăţii civile?
O.M: Orice subiect poate deveni extrem de interesant dacă el este abordat într-un anumit fel. Orice subiect va fi acceptat şi consumat de către public dacă în spatele lui există o poveste, un story. Dacă aş fi în această situaţie (n.r. de a modera o emisiune radio), ştiţi cum e, practic, cel mai fascinant spectacol este viaţa; aş alege subiecte extrem de prezente în viaţa noastră, dar multe despre care nu întotdeauna vorbim.
O.S: Cum ar fi…?
O.M: Cum ar fi…nu ştiu…Ce eforturi facem ca să părem altfel în ochii colegilor, a şefilor, a iubitei, a soţiei, a copiilor etc. Nu ştiu…în zona aceasta; în care, e paradoxal dar, sunt subiecte sau lucruri care ni se întâmplă tuturor dar despre care nu vorbim. Ştiu sigur că ni se întâmplă. Şi în general, evităm să vorbim despre momentele grele prin care trecem în viaţă. Oamenii se însingurează. Oamenii comunică dar, aici iar este un paradox, cât de adânc comunicăm? Aşadar, undeva în zona asta aş merge: despre viaţă.
O.S: Care sunt proiectele de viitor pe care le aveţi pentru Radio România, în calitate de Preşedinte Director General al acestei instituţii?
O.M: Să performăm în continuare, să creştem audienţa, să îmbunătăţim acoperirea, calitatea semnalului, să rămânem în continuare şi să ne dezvoltăm această poziţie de principal actor pe piaţa culturală media din România, să ducem steagul României în lume cu şi mai multă determinare şi cu rezultate şi mai importante. Practic, să întărim acest brand şi să dăm ascultătorilor noştri ceea ce aşteaptă de la noi, în spiritul legii care ne guvernează.
