Miercuri, 3 iunie 2015, ora 18.00, la Librăria Open Art – Casa Scriitorului din București (str. Pitar Moș nr.12, intrarea de pe str. Arthur Verona), va avea loc un recital public de poezie prilejuit de lansarea cărții de poezie “Iubire de nisip” de Maria Timuc, Editura Tracus Arte, scrie agențiadecarte.ro.

Moderatorul evenimentului este scriitorul Dan Mircea Cipariu. “Iubire de nisip” este titlul celei de-a treia cărți de poezie semnată de Maria Timuc. “Această carte apare după 14 ani de la publicarea celei de-a doua cărți, ”Și Dumnezeu Dumnezeiește pe aici” (Editura Diacon Coresi). Nu este atât de obișnuit ca poeții să publice rar, dar eu am deja obiceiul acesta, să apar și să dispar, poate și pentru că tumultul vieții de zi cu zi nu mi se potrivește: mai degrabă sunt o ființă retrasă, cu aplecare către liniștea chiliilor și a întoarcerii privirii către sine. Am scris în acești ani, nu doar poezie, dar poezia e pentru mine ca un prieten, cel mai bun dintre toți: poeziei îi fac mărturisiri tainice, ea e un duhovnic tăcut, un fel de Eu însămi, nu doar un aspect al Eului meu. Cred – și sper să pot scrie într-o zi argumentat – că ființa umană e ”o carte de poezie”, una pe care a scris-o Creatorul însuși. Această carte, ”Iubire de nisip”, e o carte despre… IUBIRE! În pofida aparențelor, nu e vorba atât despre iubirea omenească, ci mai degrabă despre expresiile iubirii care crează și iubirea omenească, și iubirea pentru Tatăl ceresc, și iubirea ca stare esențială a existenței. Nisipul este pentru mine o metaforă care simbolizează infinitul și forma cea mai mică, în același timp. În copilărie făceam căsuțe de nisip pe picior după fiecare ploaie, iar căsuțele acelea au rămas în sufletul meu expresia iubirii în forma cea mai pură.”Iubirea de nisip”e iubirea…cea mai frumoasă pe care am trăit-o în copilărie, după fiecare ploaie!”, a declarat Maria Timuc. AgenţiadeCarte.ro este partenerul media al evenimentului.
“Aștept de mulți ani o nouă carte de versuri de Maria Timuc. Și iată dorința mi s-a împlinit. Poeziile din acest volum, fremătător-feminine și, în același timp, de un dramatism al ideilor care reverberează îndelung în conștiința mea, sunt exact ceea ce îmi doream să citesc. Pe unele le-am parcurs de două ori: o dată ca să le aud muzica și a doua oară ca să o însoțesc pe poetă în acțiunea ei de descifrare a lumii. Iar o poezie − Și în tristețe îngerii există… – am învățat-o pe de rost, ca să o am mereu cu mine, oriunde m-aș duce.” -Alex. Ștefănescu.