opinii dan tulbure a murit

Aseară, m-a sunat un prieten și mi-a spus că a murit profesorul Dan Tulbure. Știam că este bolnav, dar nicio clipă nu am realizat cât de gravă este starea sa.
Dincolo de tristețea momentului, am sentimentul ireversibilului, acela că lucrurile stau din ce în ce mai prost în întreg sistemul de sănătate. Sunt oameni de neînlocuit, iar profesorul Tulbure face parte din această categorie. Fără niciun soi de exagerare, toți anesteziștii importanți din România, cei care contează din punct de vedere profesional, poartă marca profesorului.
Aici, în acest punct, descoperim brutalitatea realității medicale: nu mai avem doctori capabili să facă școală, să pregătească generații de lideri în domeniul lor. Avem în schimb medici mari, prețioși, inaccesibil celor din jur, cu un orgoliu nejustificat, care nu știu să fie modele pentru cei mai tineri. Pot eventual să lase în urma lor niste specimene complexate, mediocre, care nu vor fi în stare vreodată să facă performanță.
Apoi, avem un alt grup de ”lideri”, cu spoială politică, fără o bază științifică, ajunși profesori pe rețeta clientelismului, de la care nu ai pretenții. Aceștia din urmă, în mod paradoxal, au prozeliții lor, cei care se încurcă în discursuri oprtuniste și, cel mai grav, autori de greșeli medicale pe bandă rulantă.
În acest context jalnic, și-a desfășurat activitatea profesorul Dan Tulbure, un anestezist de excepție. Îmi imaginez cât de greu i-a fost să funcționeze astfel, pus de nenumărate ori pe același palier cu impostorii.
În comunicatul de presă furnizat de Institutul Fundeni, este numit ”brandul medicinei românesti”. Sunt întru totul de acord, chiar dacă fac parte din generația ziariștilor stimulați să critice. În ultimii ani, am avut privilegiul de a-l întâlni destul de des, cu prilejul galelor TopMedici. Nu vreau să insist pe calitatea sa umană deosebită, cât mai ales pe magnetismul care-l detașa de ceilalți oameni. Imi amintesc de un prânz privat, la una dintre vizitele fostului secretar de stat american, Madeleine Albright, printre invitați numărându-se și Dan Tulbure. Dintre toate personalitățile de acolo, a fost singurul interlocutor natural, agreabil, de o eleganță desăvârșită, care nu s-a arătat timorat de consistența oficială a doamnei din fața sa.
Se spune că anesteziștii au mai multe alei în cimitire decât toți chirurgii la un loc. Greșelile lor sunt capitale. Dați-mi voie să cred că Dan Tulbure, așa cum îl știu eu, merge într-un cimitir gol.