blefarita

Blefarita este inflamația marginii libere a pleoapelor asociată cu iritarea și înroșirea sa, și formarea unor scuame la nivelul genelor.

Blefarita poate fi anterioară, posterioară sau mixtă.

Etiopatogenia este complex și incomplet elucidată.
Blefarita anterioară afectează marginea externă a pleoapelor, unde sunt implantate genele. Cele mai frecvente cauze de blefarită anterioară sunt infecția stafilococică (blefarita stafilococică) și seboreea (blefarita seboreica). Mai rar, blefarita anterioară este rezultatul unor alergii.
Blefarită posterioară interesează fața internă a pleoapelor, care vine în contact cu globul ocular și este determinată de disfuncția glandelor Meibomius (glande sebacee), situate la acest nivel (blefarita seboreică, meibomianita). Blefarita posterioară este adesea asociată acneei rozacee. Cele două forme, anterioară si posterioară, pot fi combinate.

Blefarita are numerosi factori favorizanți: ametropiile necorectate (nepurtarea ochelarilor), infecțiile, poluarea, praful, terenul alergic, diabetul zaharat, uscăciunea oculară, umiditatea, frigul, cosmeticele, tonusul palpebral inadecvat, factorii hormonali, dermatita seboreică, acneea rozacee, etc.
Factorii infecțiosi incriminați în blefarită sunt : Staphyloccocus aureus, Staphyloccocus epidermidis, Corynebacterium, Propionobacterium acnes.

Clinic, pacienții acuză senzație de corp străin, senzație de arsură, lacrimare, prurit (mâncărime), cruste și pelicule la nivelul marginii libere a pleoapelor. Foarte rar, prezintă fotofobie, durere, scăderea acuității vizuale. Marginea liberă a pleoapelor este eritematoasa (roșie), îngroșată, cu telangiectazii, secreții mucoase albicioase, orificii glandulare modificate. Afecțiunea are evoluție cronică, cu exacerbări intermitente ale simptomelor. Frecvent, relația dintre severitatea simptomelor și afectarea clinică este mică.

Datorită relației strânse dintre pleoape și suprafața oculară, blefaritele cronice pot determina modificări la nivelul conjunctivei și corneei. Blefarita asociază instabilitatea filmului lacrimal în 30 – 50 % din cazuri, fiind una din principalele cauze ale sindromului de ochi uscat. Blefarita poate fi insoțită de complicații precum: conjunctivită, keratita, chalazion (salazion), trichiazis (direcția anormala a cililor către globul ocular), entropion (rularea marginii libere a pleoapei către globul ocular), ectropion (rularea marginii libere a pleoapei în afara globului ocular), pierderea genelor.

Tipuri de blefarita

  • Blefarita anterioară afectează marginea externă a pleoapelor  și anume, genele și glandele sebacee de la acest nivel.
    • Blefarita anterioară stafilococicăeste inflamația lamelei anterioare produsă de stafilococ și are o evoluție recurentă. Marginea anterioară a pleoapelor este hiperemică (roșie), cu telangiectazii. În formele grave se formează microabcese sub forma unor mici puncte galbene la rădăcina genelor. Exista cruste mici, dure, fibrinoase care înconjoară genele la baza lor, ca un manson. De asemenea, la baza genelor se pot forma ulcere. Ele sunt acoperite de cruste de fibrină. Poate fi prezentă și afectarea corneană : keratita epitelială inferioară, infiltrate, ulcerații corneene
    • Blefarita anterioară seboreicăse asociază cu formarea de cruste moi de material grăsos care sunt localizate oriunde pe tija genelor, depuneri grase ce lipesc genele.
    • Blefarita anterioară mixtă.
  • Blefarita posterioara este legată de disfuncția glandelor sebacee Meibomius, cu alterarea metabolismului secretor.
    Blefarita posterioara poate fi cauzată de : acneea rozacee, dermatita din herpes simplex, virusul varicelo-zosterian, moluscum contagiosum, dermatita alergică și de contact, dermatita stafilococică.

    • Blefarita posterioară seboreicăeste caracterizata prin secreție excesiva de sebum. Filmul lacrimal este grasos, cu prezența unui material spumos la nivelul marginii libere a pleoapelor.
    • Meibomianitaeste caracterizată prin inflamația și obstrucția glandelor meibomiene. Secreția glandelor meibomiene devine mai ceroasă si blochează orificiile glandelor. Materialul stagnant devine mediu de cultură pentru bacterii și pătrunde în straturile profunde ale pleoapei ducând la inflamație.
  • Blefarita mixtă (anterioară și posterioară).

Principii de tratament pentru blefarită

  • igiena pleoapelor este cheia tratamentului :
    • aplicarea de comprese calde care încălzesc secrețiile glandelor și provoacă evacuarea secrețiilor (cel putin 4 – 5 minute, de două ori pe zi)
    • spălarea mecanică a marginii libere a pleoapelor pentru a îndepărta materialul aderent și pentru a curăța orificiile glandelor (apa caldă amestecată cu șampon pentru bebeluși sau soluții speciale)
    • masajul zilnic al pleoapelor, pentru a stimula eliminarea retențiilor de sebum (30 secunde – 1 minut)
  • aplicarea unguentelor cu antibiotic pe marginea liberă a pleoapelor pe termen lung sau unguent cu antibiotic și cortizon pe termen scurt
  • soluțiile cu antibiotic și cortizon reduc inflamația și simptomele unei conjunctivite asociate
  • anumite situații clinice refractare pot necesita tratament antibiotic oral
  • disfuncția filmului lacrimal se tratează prin lacrimi artificiale sau obliterarea punctelor lacrimale

Prognosticul este foarte bun cu un tratament adecvat.

Dr. Mihaela Beraru
Medic specialist oftalmologie

Centrul Medical de Diagnostic și Tratament ”Dr.Victor Babeș”

Sursa: www.cdt-babes.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

4 + 7 =