rodica opinii

Vreau să mă poziționez de la început în afara dramei și neputinței familiei Bodnariu și a celorlalte familii de români care își consumă agonia pierderii propiilor copii. Indiferent de circumstanțe și cultură, îndepărtarea de familie, în cazul de față ruperea ei în bucăți pur și simplu, este o lecție de viață dură, cu consecințe inimaginabile asupra celor implicați. De aceea consider nefiresc tămbălăul de pe margine, cu beneficii consistente cel puțin de imagine, care fac rău acelor părinți disperați să ajungă la copiii lor.

Cu riscul de a nu fi simpatică multora, mi-am propus să scriu azi de norvegieni și de felul profesionist în care funcționează acolo statul. Fără demagogie, dacă vă puteți închipui un spațiu lipsit de povești inutile și lozinci zumzăitoare. Toate campaniile din lume nu ating inflexibilitatea autorităților. Personal, aceasta astept și de la statul meu: lipsă de compromis în aplicarea legii, bună ori proastă. Sunt eu destul de flexibilă, iar ca mine milioane de oameni, ca să ne hrănim nevoia de toleranță. Îmi pare rău s-o spun, pentru multe persoane din jurul meu, legea e bună doar când funcționează în beneficiul lor. Când contravine intereselor de orice soi, ne punem de-a curmezișul ei și încercăm s-o eludăm. Vedeți monștrii pe care i-a creat democrația românească: incompetența, nepotismul, clientelismul. Și deasupra tuturor corupția, care manipulează tot ce mișcă în țara asta, fără excepție. Suntem solidari cu presiunea străzii pentru că anarhia ne dă iluzia superiorității. Mediocritatea nu e neapărat un defect dacă tu, Popescu, ai repere.

Barnevernet, serviciul care protejează copilul în Norvegia, a ajuns un fel de inchiziție occidentală. E greu să înțelegi că există o țară în care drepturile copiilor sunt cu adevărat prioritare, nu doar la nivelul textului, fără opțiuni în respectarea acestor reguli. Iertați-mi ignoranța, dar sintagma cu drepturile părinților chiar nu o înțeleg. Vorbim de adulti responsabili, care știu să-și gestioneze ziua de mâine. Dar copiii sunt adesea vulnerabili și agresați la modul cel mai barbar. Călcați în picioare, neîngrijiți, puși să cerșească. Sigur, mă refer la extreme, dar ele populează România. În același registru, nu știu cum se dezvoltă un copil care face, gândește și visează la fel ca părinții lor. Iar când îndrăznește să fie el însuși este trimis la colț și tratat precum un lucru nefolositor.

Revenind la Barnevernet, e normal să nu faci publice problemele copiilor. Expunerea lor mediatică se intersectează cu intereselor lor elementare. Iată de ce imi place această țară, care nu face rabat de la lege. Care nu cedează presiunii străzii, pentru că are un sistem de referință solid. Cu tot cinismul, cred că și pentru familiile implicate este bine deoarece, dacă s-au făcut abuzuri, șansa lor de a-și recupera copiii este mult mare decât  într-un loc în care identitatea religioasă și socială a persoanei contează prea mult.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

7 + 9 =