danut-ungureanu1

Societăţii româneşti îi vine tot mai greu să-şi dea seama către ce se îndreaptă. De îndreptat, ne îndreptăm noi undeva, dar unde? Parc-am fi într-un tren de noapte, care, vorba premierilor de odinioară, colac peste pupăză a mai intrat şi într-un tunel. Se trezeşte câte unul, se uită năuc pe geamul aburit, în întuneric, şi întreabă căscând: “Da’ pe unde suntem aici?”. “Taci naibii şi dormi!” îi răspund ceilalţi, somnoroşi. “Ajungem noi undeva”.

Conductorul, căruia nu întâmplător i se spune şi “naşul”, nu mai trece demult să-i lumineze, iar până la mecanicul de locomotivă e greu de ajuns, te mănâncă acarii. Mai bine stai ghemuit la căldurică, pe banchetă, cu genunchii la gură. O opri undeva, cândva, cumva şi mocăniţa asta a noastră.

Pe cine să-ntrebi, cine să te lămurească? Prezentul e din ce în ce mai dificil de prevăzut, fiind depăşit din acest punct de vedere numai de trecut. Nostradamus e greu de contactat, Europa ne-a exmatriculat cam toate oracolele. Oamenii de ştiinţă sunt plictisitori şi au un defect de neiertat: domne, dacă sunt ei convinşi că apa fierbe la o sută de grade Celsius, o ţin pe-a lor, chit că opinia publică îşi dă şi dânsa cu părerea că poate ar fierbe la o sută şi-un pic. De-aia e de bun gust să scoţi din când în când, în public, două – trei vrăjitoare naţionale…

Dacă promovezi nişte doamne ţigănci şi organizezi un talkshow despre importanţa descântecelor în evoluţia societăţii româneşti, succesul este garantat. O fi democraţia, ori asta… (cum îi zice?) libertatea de expresie. Statistic vorbind, lumea are suficienţi fraieri care se duc la vrăjitoare când se îmbolnăvesc, în loc să-şi facă un obicei mai frecvent din spălatul pe mâini. Nu-i nicio vrăjitorie în această opţiune. Doar multă, multă prostie fermecată…

Aşa stând lucrurile, autorităţile au cerut ajutor vestitei ghicitoare Zambila, să le descurce firele cam încâlcite ale destinului, ale viitorului. Metodele de analiză şi prognoză? Chiromanţie, tarot, cafea. Palma nu mai vrea nimeni s-o prezinte la control, de când cu corupţia asta. Tarotul e aproape imposibil de priceput. Aşa că a fost ales ghicitul în cafea.

Încă de la prima vizionare de ceaşcă, Mama Zambila a observat înăuntru schiţa unui animal de zaţ, care, prin mărimea şi poziţia sa, a fost identificat cu certitudine ca fiind reprezentarea Viitorului. Din acest moment, orice încercare de a da o interpretare apariţiei s-a blocat, din pricina divergenţelor ireconciliabile ale politicienilor din jur. Mama Zambila zicea că e măgar, demnitarii o ţineau pe-a lor, că e armăsar, sau chiar Pegasus. Zambila a opinat că e raţă, ei nu şi nu, că e ditamai lebădoiul. Văzându-i că se aprind, profesionista le-a atras respectuos atenţia că un animal de zaţ nu poate reprezenta totuşi decât un viitor de zaţ…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

3 + 8 =