Un tânăr dintre aceia entuziaşti, din specia pe cale de dispariţie, şi-a construit în timpul liber căsuţa visurilor sale. Iată, veţi spune, cetăţeanul, sătul de bâjbâielile administraţiei, cu părul albit prematur din pricina birocraţiei, sfidând muntele de promisiuni neonorate, şi-a luat destinul în propriile mâini şi l-a modelat ca pe plastilină, pentru el şi ai săi. Bravos, naţiune, bine că în sfârşit te-ai enervat!

Sigur, casa tânărului are şi ea câteva imperfecţiuni. Dar în ziua de azi nu-şi mai permite nimeni moftul de-a nu le trece cu vederea. Hai totuşi să le menţionăm, pentru corectitudinea relatării. În primul rând, căsuţa e construită din carton şi beţe. Mare scofală! Parcă dacă iei la ciocănit, perete cu perete, multe din construcţiile măreţelor noastre cartiere, ce găseşti prin găurile camuflate şmechereşte? Carton, beţe…

În al doilea rând, căsuţa n-are instalaţie de gaze şi nici apă curentă. Atâta pagubă! Generaţiile astea noi nu mai fac caz de astfel de fleacuri… Oamenii serioşi, mai ales dacă le dai pe mână un computer şi-un mouse, plus nişte internet, acolo, nici nu mai iau în seamă alte lipsuri.

În al treilea rând, deşi căsuţa (proiectată să adăpostească doi soţi, trei copii şi patru bunici) are parter, două etaje şi terasă la fiecare nivel, ea nu-i ajunge proprietarului decât până la brâu. Ori tânărul este din cale afară de înalt, ori căsuţa este din cale afară de mică – o machetă. În primul caz, problema e ca şi rezolvată. Tânărul cu pricina vinde proprietatea unei familii de talie normală şi cu banii obţinuţi îşi cumpără “Călătoriile lui Gulliver” ilustrate.

În cel de-al doilea caz, cel al căsuţei de jucărie, situaţia este niţel mai încurcată, dar nu cu mult. N-a spus nimeni că dacă tinerii şi-au construit o casă prin forţe proprii e musai să şi locuiască înăuntru. Dacă ai casa ta, poţi să locuieşti, cu inima împăcată, şi afară, lângă ea. Ce-i drept, vigilenţa şi somnul iepuresc trebuie să se afle pe primul plan, altfel te pomeneşti că-ţi ia unul căsuţa la spinare şi tuleo!

Mai există şi soluţia clonării. Mulţi îşi pun mari speranţe în acest artificiu genetic, ca şi în congelare, pentru vindecarea unor boli considerate incurabile. Te culci bolnav şi te trezesc ăia, sau te clonează, peste o sută de ani, când s-a descoperit leacul împotriva bolii. Criza de locuinţe pare şi ea o boală incurabilă. Or să-l adoarmă acum pe tânărul nostru şi or să-l cloneze peste o sută de ani, dar mai mititel, ca să poată încăpea în căsuţa pe care şi-a construit-o…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

5 + 1 =