rodica-sarmas

În urmă cu două săptămâni, scriam că schimbarea unui ministru cu altul va fi mişcarea politică deja consacrată, iar problemele din sănătate se vor consuma tot pe viaţa efectivă a românilor.

De fapt cine este Patriciu Achimaș-Cadariu? Profesional, prestaţia domniei sale nu spune mare lucru. Un modest medic oncolog, care de la absolvirea facultatii de medicină nu s-a remarcat în niciun fel. Totuşi, se pare că abilităţile manageriale sunt punctul său forte, susţinute în ultimii ani prin preluarea funcției de manager a Institutului Oncologic din Cluj, unul dintre cele mai mari spitale din țară. Mutarea sa la București, la cârma unui minister total compromis din punct de vedere administrativ, a fost soluția convenabilă pentru toată lumea după gafa premierului Cioloș de a numi ca ministru un rezident-model.

Doar că, la puțin timp după instalare, Achimaș-Cadariu se confruntă deja cu un scandal de pomină, când mai mulți bebeluşi au murit în condiţii suspecte, probabil infectati cu bacteria E.Coli. Sursa îmbolnavirii nu a fost depistată, prilej cu care a ieșit la iveală situația deplorabilă din sectorul epidemiologic, adică tocmai acela care supraveghează sănătatea publică.

După nici trei luni de la drama familiilor care și-au pierdut bebelușii, o anchetă jurnalistică declanșează un nou scandal, culmea, tot în zona epidemiologică: dezinfectanții din spitale nu corespund standardelor de calitate. Prima reacție oficială, prin însăși vocea domnului ministru, este jenantă, argumentând că nu există laborator acreditat în România pentru controlul acestor substanțe. Afirmația a fost infirmată chiar de inspectorii sanitari, care au făcut peste 3000 de probe la nivel național și… victorie! Iese din nou ministrul Achimaș-Cadariu și spune că doar 5 la sută dintre probe ”sunt neconforme”. Păi, nu știu cum se văd de pe scaunele funcționarilor din minister procentele cu pricina, dar 5 la sută este un procent uriaș, semnificativ pentru procurori cel puțin, dacă nu pentru metodele de achiziție din spitale.

Dacă, personal, nu pot înțelege cum domnia sa rezistă în funcție chiar și pentru încă 24 de ore, cel puțin ar trebui să ne consoleze realitatea că drumul în politică este plin de cadavre.

Acum să ne referim la ţintele actulalului ministru, obligatorii de urmat încă de la instalare. Prima ar fi continuarea reformei, probabil cea spitalicească. Românii nu vor uita curând modul grosolan şi total aiuristic în care au fost închise o serie de spitale mici. Clădirile goale, lăsate în ruină nu folosesc nimănui când predomină nevoia masivă de asistenţă medicală în întreaga ţară. În plus, urgenţele nu pot fi rezolvate decât în spital, iar numărul acestora abundă, firesc, când tu ca stat nu ai investit nici un leu în prevenţie şi asistenţă primară. Vrăjeala cu medicii de familie care ar trebui să preia o bună parte din sistemul spitalicesc este expirată, în condiţiile în care incidenţa bolilor cronice, deosebit de grave, este copleşitoare. În acelaşi context, medicul de familie a fost creat de la bun început  drept o instituţie birocratică, incapabilă să degreveze celelalte structuri ale sistemului, iar pentru rentabilizarea ambulatoriilor de specialitate trebuie cheltuite, adică alocate prima dată, sume considerabile. În consecinţă, reforma va fi zero barat.

A doua ţintă este oncologia. Sigur, avem cei mai mulţi bolnavi de cancer din Europa. Numai că acest domeniu suferă acut de lipsa în specialişti şi aparatură. Gândiţi-vă numai la faptul că nu a fost achiziţionat un singur aparat modern – repet, unul singur – care să ajute românii care fac radioterapie în ţară şi nu în străinătate (zona malignă să fie bombardată ţintit şi să ardă cât mai puţin din zonele sănătoase pentru a evita ulterior complicaţiile, chiar letale). Pe de altă parte, în instituţiile oncologice se abordează aceleaşi operaţii clasice, de multe ori mutilante, când în fazele incipiente se pot folosi proceduri moderne, care să permită o calitate a vieţii impecabilă. Aşadar, cu o politică de sărăcie lucie, va fi greu să schimbe ceva în institutele oncologice.

Despre a treia ţintă, sănătatea mamei şi a copilului, lucrurile ţin în primul rând de aspectul administrativ. Cel puţin în ultimii cinci ani, Ministerul Sănătăţii şi-a facut un obicei în a desfiinţa specialităţile destinate îngijirii copilului: ortopedie pediatrică, cardiologie, diabet şi aşa mai departe. Din acest punct trebuie reformate lucrurile, iar primul pas îl reprezintă scoaterea de posturi libere pentru specializările pediatrice.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

7 + 6 =