“ROBU IOAN a fost recrutat ca informator în anul 1972, fiind pregătit cu sarcini specific întrucât a plecat la studiiîn Italia. În aceasta perioadă a avut un aport informative corespunzător. După reîntoarcerea în țară a fost verificat, inclusiv prin mijloace speciale, rezultând că este un element pregătit profesional, dornic de afirmare și cu multiple relații în mediul cultic și laic. Nu au rezultat probleme de ordin contrainformativ. Din coroborarea datelor de care dispunem rezultacă sursa este util muncii de securitate“

Așa arată un pasaj dintr-un dosar de securitatea atribuit Monseniorului Ioan Robu, Arhiepiscopului Bisericii Romano Catolice din România.

Despre existența unui asemenea dosar se vorbește de mai mult timp, dar documentele nu au fost prezentate de presă, pe motiv că CNSAS neagă faptul că un asemnea dosar ar exista.

Povestea de securitate a lui Ioan Robu începe, potrivit unui document al Centrului de Informaţii Externe, unitatea centrală a Securităţii, vestita 0544, Ioan Robu fusese recrutat ca informator  al Securităţiiîncă din anul 1972, „fiind pregătit cu sarcini specific întrucît a plecat la studii în Italia“.  Fişa este întocmită de Ion Bodunescu, fost colonel de Securitate, fost şef al inspectoratelor judeţene ale MI din Dolj, Mehedinți și Teleorman.„În întreaga sa activitate este cunoscut că a adoptat o poziție loială în ceea ce privește relațiile dintre biserică și stat și colaborează corect cu Departamentul Cultelor.  Cu privire la călătoria sa în interes de serviciu, în Austria și Italia, a fost pregătit contrainformativ de către U.M. 0544/225“, se arată  într-o  notă întocmită de colonelul  Dragomir Gheorghe în anul 1986.Documentele spun că IoanRobu a fostpregătit și susținut  de Securitate în ascensiunea sa ierarhică în cadrul BisericiiCatolice, inclusiv cu bani, cumpărând ”cu atenții scumpe, pe valută”, voturile celor care l-au ales caepiscop.

Totuși, Ioan Robu a avut rețineri față de numirea în scaunul episcopal:  „Ioan Robu  este îngrijorat și nu știe cum să procedeze, întrucât nu ar vrea ca tocmai el să fie primul episcope căruia VATICANUL să-i retragă recunoașterea. În același timp nici nu dorește să supere autoritățile de stat și în special Departamentul Cultelor, care l-au sprijinit în promovarea sa și cu care colaborează foarte bine. Față de relațiile sale apropiate a afirmat că ar fi bine să nu fie el reprezentantul cultului în  MAN pentru a nu intra în conflict cu VATICANUL și aceasta cel  puțin până la titularizarea lui definitivă la conducerea arhiepiscopiei romano-catolice din București“.

Ulterior numirii, dosarul Securității evidențiază eficiența Monseniorului Robuî în contracararea unor acțiuni ostile României din poziția de episcop.

”ROBU IOAN, în vârstă de 45 ani, este conducătorul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, fiind în atenția U.M. 0544/225, care îl antrenează în rezolvarea unor probleme de interes operativ. Periodic este contactat și de ofiteri ai Direcției I. În decursul ultimilor ani a fost angrenat cu bune rezultate pentru contracararea acțiunilor cercurilor și elementelor dușmănoase din exterior, precum și pentru limitarea efectelor propagandei naționalist-iredentiste din Occident“ – ArhiveaSecurității/ASRI/ACNSAS, Fond D (Documentar), Dosar 69, f.229.

Puctul de vedere al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) este că nu există nici un dosar de Securitate pe numele IoanRobu.Dar… se fac cercetări încontinuare!

Despre cele de mai sus, Sipos Andras, din Cluj-Napoca, spune: ”În vara anului 1978 am fost poftit la masa sa în Iași, atunci era încă vicar. Eu atunci nici atâta nu am știut românește câta cuma, dar Dânsul aînteles pe mine și limba maghiară, fiindcă această limbă era și limba sa maternă. Dar chiar atunci a spus că nici cu mama sa nu mai vorbește ungurește niciodată. Că a fost sau nu a fost informator a securității, asta eu nu știu, dar pofta de mâncare nu am mai fost după părerile despre limba sa maternă”. Aceasta este o declarație reală, verificabilă.

Arhiepiscopia Romano Catolică nu neagă aceste documente, ci le numește ”lipsite de garanția veridicității”și, printer altele, spune că:“Este departe de adevărul istoric prezentarea unor avize pozitive ale Securității Statului pentru plecarea în străinătatea Monseniorului Robu la diferite evenimente ale BisericiiCatolice ca favoruri primate în schimbul așa-zisei colaborări. Istoricii și cercetătorii știu că prin acordul dat, când şi când, pentru plecarea unor clerici peste hotare se urmărea îmbunătăţirea imaginii ţării noastre înstrăinătate și dovedirea așa-zisei libertăți religioase din România acelortimpuri” .

“Unul dintre documente, o notă informativă lipsită de garanția veridicității, acuză faptul că voturile de care a avut nevoie Mons. Robu pentru a fi ales la conducereaArhidiecezei Romano-Catolice de București<ar fi fostcumpărate cu atenții scumpe – pe valută>. Cine cunoaște situaţia BisericiiCatolice din acele vremuri ştie că, prin alegerea sa la conducerea Arhidiecezei de Bucureşti, Monseniorul IoanRobu nu a primit o funcţie, ci o cruce pe umeri, pe care a purtat-o mereu cu onestitate, demnitate şi curaj” (…)

000-d-69-vol-93_page_097 fise-inf-robu-ioan_1494 fise-inf-robu-ioan_1503 robu-si-ofiter-legatura_103

 

“Plecarea Monseniorului IoanRobu la studii, la Roma, în 1973, după îndelungi tratative între Sfântul Scaun și Statul Român, și numirea sa ca episcope pentru Arhidieceza de București au fost de fapt înfrângeri pentru Statul comunist, care a trebuit să recunoască implicit existența Bisericii Catolice în Româniași o ierarhie a acesteia” (…)

“Orice insinuare că Monseniorul Robuar fi fosta jutat de organelle Statului Român „pentru a promova în funcție” este lipsită de fundament istoric şi documentar.Aşa cum dovedesc documentele istorice, alegerea de către preoţi şi apoi numirea de către Sfântul Scaun a Monseniorului IoanRobu la conducerea Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti s-a făcut conform normelor Dreptului Canonic şi după obţinerea acordului din parteaStatului Român – aşa cum Sfântul Scaun procedează cu fiecare stat”.

Există însă câteva documente care contrazic cele menționate mai sus. De pildă, raportul făcut în detaliu de episcopul Ioan Robu despre vizita sa în Statele Unite în 1986:

”Referitor la vizita făcută în Statele Unite și Canada, în perioada 1-19 iunie a.c., doresc să vă aduc la cunoștință următoarele: (…)” și continuă pe cinci pagini cu întâlnirile pe care le-a avut, întrebările pe care le-a primit de la oficialitățile americane și răsurile pe care le-a dat – toate în favoarea României de atunci, inclusiv la capitolul drepturile omului. Menționăm că anul următor, în 1987, izbucnea la Brașov revolta muncitorilor de la Steagul Roșu împotriva privațiunilor la care erau supuși oamenii.

AICI DOCUMENTELE CNSAS!

https://gabrielcatalan.files.wordpress.com/2016/03/d-69-vol-71-robu-informator-si-biserica-romano-catolica.pdf

 

1 COMENTARIU

  1. Nu cumva cele ce apar astazi despre trecutul IPS Ioan Robu au legatura cu lupta pe care Arhiepiscopul de Bucuresti o duce importriva imobilului construit fraudulos langa Catedrala si denumit Cathedral Plaza? Teama imi este ca adevarul este acesta! Pana la proba contrarie as dori ca IPS Ioan Robu sa se bucure de tot respectul si dreptul de a nu fi invinovatit a priori de cei ce pun frumoasa Catedrala Sfantul Iosif in pericol iminent.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

7 + 4 =