mihai5__large

Cel mai prolific regizor din cinematografia românească, Sergiu Nicolaescu (1930 – 2013), a fost şi un prieten al sportului. A practicat atletismul, boxul şi rugby-ul, de ultimul fiind chiar legat sufleteşte. Nicolaescu a început să practice acest sport la 18 ani, la Electrica Bucureşti, iar ulterior a fost legitimat şi la Sportul Studenţesc şi Metalul București. “Perioada respectivă a avut o poezie deosebită. Cei care jucam rugby eram o lume, una destul de specială. O lume în care m-am simţit foarte bine fiindcă era o combinaţie între generaţia care jucase înainte de raăboi, a lui Ascanio Damian, arhitect renumit, şi una noua, Cantuniari, Radu Veluda, de foşti boieri. Era un sport în care foştii boieri au avut loc. Şi eu făceam parte din aceeaşi categorie de burghezi. Era un sport în care clasele sociale deja eliminate din societate aveau urme. Şi aceste urme s-au dus până târziu, chiar după ce au apărut cluburile Steaua şi Dinamo. Acesta a fost motivul pentru care nu m-am legitimat la aceste cluburi, deşi ele m-ar fi luat. Şi eu m-aş fi dus, condiţiile fiind mult mai bune acolo. Nu puteam din cauza dosarului. Cat timp am fost student nu s-a ştiut că fac parte dintr-o familie burgheză că tatăl meu era arestat. Plecasem din Timişoara. Mi se pierduse urma. Toţi îmi spuneau Florin Marinaru’ pe vremea aceea”, povestea regizorul într-un interviu acordat în anul 1999 şi publicat pe site-ul Federaţiei Române de Rugby.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

9 + 6 =