Unul dintre cei mai importanţi şi implicaţi promoteri ai unei alimentaţii cât mai sănătoase, prin consumul de peşte, şi un adevărat militant al promovării produselor româneşti, Marian Cuzdrioreanu este un adevărat om de valoare al societăţii româneşti, fiind foarte dedicat domeniului pescăresc şi profesiei pe care şi-a ales-o. MagnaNews vă propune interviul de mai jos, cu impresionantul om pentru care dragostea faţă de ceea ce face, faţă de familie şi faţă de propria ţară îl determină să lupte pentru a lăsa în urma sa vizibile schimbări în bine: Marian Cuzdrioreanu/Don Mariano.

Onny Sîrbu: Care considerați că sunt principalele cauze ale scăderii producției interne de pește și cum putem combate acest lucru?

Marian Cuzdrioreanu: În primul rând aș începe cu faptul că România, din păcate, nu are resurse suficiente de pește și fructe de mare. Conform statisticilor, numai 18% din necesarul consumului de pește anual este asigurat din România iar restul, de 82%, din lipsă de resurse ca materii prime, este din import. Spre surprinderea multora, Marea Neagră nu are suficient pește, ea este o mare cu o lipsă de floră și faună din cauza concentrației foarte mare de sulf. Și mai mult, pescuitul este îngreunat de faptul că avem o zonă de litoral și cheltuielile pentru prinderea peștilor sunt mult mai mari pentru că trebuie să ajungi în larg ca să pescuiești. De exemplu, la bulgari, turci sau georgieni este mult mai simplu deoarece ei au o zonă de faleză. Așadar, cauza în primul rând, este lipsa de materie primă.

“Cauza pentru care consumăm puțin pește este lipsa de materii prime și lipsa de obișnuință culinară”

 O.S: Cât de departe suntem de piața europeană de consum?

 M.C: Știți foarte bine că, în general, produsele consumate sunt cele care sunt în obișnuința culinară a oamenilor. Din cauza asta, românii consumă între 4 – 5 kilograme de pește pe cap de locuitor, pe an. Media europeană este de 22,5 și suntem cumva destul de departe de piața europeană de consum dar, dacă este să luăm ca medie consumul din Bulgaria și Ungaria unde este de aproximativ 2,5 kg/an, pe cap de locuitor, nu suntem chiar pe ultimul loc. În orice caz, în Europa, în vârf se află Islanda ( cu peste 90 de kg), iar în Uniunea Europeană, Portugalia ( cu peste 75 de kg), apoi urmează Spania, care de altfel este și cel mai mare exportator de pește și fructe de mare, din cadrul UE, cu 1.2000.000 de tone. Așadar, cauza pentru care consumăm puțin pește este lipsa de materii prime și lipsa de obișnuință culinară. Dar, o dată cu 1989, când am putut să călătorim, ni s-a deschis apetitul pentru pește și fructe de mare, pentru că noi românii suntem gurmanzi. De altfel, eu am devenit în ultimii 25 de ani un mare pasionat al acestora, atât în calitate de consumator cât și ca bucătar.

“Cu toate că prețurile pornesc deosebit de ieftine de la fabrică, în magazine și la consumatori ajung să fie aproape duble”

O.S: Care sunt principalele probleme cu care se confruntă în prezent producătorii și comercianții din domeniul pescăresc din România?

M.C: Sunt pe mai multe direcții. În primul rând faptul că, așa cum spuneam, consumul de pește și fructe de mare nu este atât de mare. Apoi, există nivelul taxelor și impozitelor care este foarte mare. După lupte și muncă susținută, alături de colegii din industria cărnii și cei din industria produselor agricole, am reușit în sfârșit să obținem ca rezultat, în iunie anul trecut, reducerea TVA-ului de la 24% la 9%. Dar nu este suficient. Polonia, de exemplu, a avut mișcări de stradă în momentul în care au mărit TVA-ul de la 3 la 5 %. Media europeană este sub 9% în ceea ce privește TVA-ul. Așadar, unul dintre factori îl reprezintă taxele și impozitele, apoi lipsa de materii prime și nu în ultimul rând lipsa unei piețe mature de desfacere. Ar trebui așadar, să ne organizăm sub alte forme. Ar trebui magazine proprii pentru că în hypermarket-uri aceștia promovează numai produse de un anumit fel, cât mai ieftine și, cu toate că prețurile pornesc deosebit de ieftine de la fabrică, în magazine și la consumatori ajung să fie aproape duble. Și atunci, eu cred că ar trebui gândită o desfacere total independentă a produsului românesc, care să nu mai încarce cu, costuri suplimentare și să dubleze prețurile. Consumatorii au nevoie de produse de pește cât mai diverse și cât mai ieftine.

 „Pe primul plan aș pune ca stabilitatea politică şi concordia politică să fie prima măsură care ar duce la progresul economic al ţării noastre. Să existe interesul naţional nu cel de grup”

 O.S: Cum stau lucrurile în domeniul concurenței? Cum se descurcă/acționează furnizorii? Care sunt principalele facilități oferite consumatorilor?

M.C: O dată cu reducerea TVA-ului este mult mai bine pentru că înainte eram total necompetitivi. Produsele din celelalte țări sunt clar favorizate cu o impozitare mult mai mică. Pornind de la acel TVA care la noi era 24% iar ceilalți aveau 5- 6% ori o industrializare deosebit de puternică la care se adăugau subvenții ale producției interne din acvacultură, gândiți-vă că pe tot palierul economiei fiecărei țări noi eram total în afara competiției. Avem nevoie de susținere, de un sistem bancar mult mai flexibil și mai favorabil economiei românești, de susținerea acvaculturii și a legislației privind fermele piscicole pe care le avem. Cu alte cuvinte, avem nevoie de susținere și să facem echipă atât cu organele de stat, legislativ, prin cei care ordonează legile și mă refer în primul rând la Parlamentul României cât și prin cei de la Ministerul Agriculturii, Comerțului, Mediului. Dacă noi o să încercăm să “armonizăm” legislația europeană fără să fim pregătiți, lucrurile stau în felul următor: eu cred că încă suntem obedienți, sau mai mult decât atât, Uniunii Europene și sper ca cei care negociază numele țării noastre să nu o mai facă în detrimentul nostru pentru că, au făcut asta până acum; poate în mod inconștient și din lipsă de maturitate ori lipsă de susținere a domeniului respectiv. Eu susțin că, atunci când te duci să negociezi un domeniu, de exemplu cel pescăresc, nu este suficient să existe la negocieri numai factorul politic. Trebuie să existe și factorul tehnic. Și-atunci, nu este lipsit de importanță și interes dacă ai de pildă și componența științifică, să ai profesori universitari ale centrelor universitare din domeniu. Să ai specialiști din domeniul acvaculturii, procesării. Toate lucrurile acestea, pe lângă planul de dezvoltare al domeniilor respective ( în speță a domeniului pescăresc) emit o strategie. Bineînțeles că atunci vei avea instrumente să negociezi. Nu de puține ori când au venit reprezentați ai Uniunii Europene i-am întrebat dacă au venit doar să analizeze și să critice sau au venit să le dea și o mână de ajutor. Eu și colegi de-ai mei din domeniul pescăresc –oameni minunați, mari anonimi ai societății românești care de obicei nu se văd- milităm pentru susținerea domeniilor noastre. Așadar, nu putem să abandonăm învățământul și cercetarea din cadrul unui domeniu, inclusiv al celui pescăresc. Nu se poate. Și-atunci, trebuie să acordăm atenție. Eu consider că succesiunea asta politică arată de fapt gradul de imaturitate al țării noastre. Dacă s-ar stabiliza și ar fi o concordie în ceea ce privește interesul național, atunci lucrurile ar fi foarte bune. Așadar, pe primul plan aș pune ca stabilitatea politică şi concordia politică să fie prima măsură care ar duce la progresul economic al ţării noastre. Să existe interesul naţional nu cel de grup. Este anormal să ai interlocutori care se schimbă într-o perioadă foarte scurtă de timp, parteneri cu care să poţi să pui la punct un sistem economic, o politică de dezvoltare a unui domeniu sau altul.

O.S: Ce schimbări credeți ar trebui produse în legislația din România pentru îmbunătățirea producției interne de pește?

M.C: În primul rând prezența la raft a produselor românești, așa cum se prezintă și prin legea 321, prin care 51% dintre aceste produse trebuie să fie românești, inclusiv cele produse în România de către colegii mei din industria procesatoare de pește. Avem fabrici și în cadrul organizației RO-FISH (Asociația Procesatorilor, Importatorilor, Distribuitorilor și Comercianților de Pește din România ) al cărei președinte sunt. Din această organizație fac parte cei mai mari producători de produse de pește din România. Noi avem capacitatea să asigurăm o diversitate și spre mândria mea, să știți că membrii asociației au chiar și exporturi importante iar unii au reușit să exporte somon tocmai în “patria somonului”, în Suedia. Asta înseamnă că suntem competitivi.

“Avem o tradiţie pescărească şi este firesc ca noi, cei din domeniul pescăresc, să punem la dispoziţia românilor produsele clasice”

O.S: Cum se prezintă piața autohtonă de produse românești, în prezent?

M.C: Din punct de vedere al produselor, diversitatea este mare dar dintre cele două categorii: materii prime şi produse finite, prima are ponderea cea mai mare. Pentru că românul, prin tradiţie, cam găteşte acasă. Însă este în creştere şi volumul produselor procesate. Avem o tradiţie pescărească şi este firesc ca noi, cei din domeniul pescăresc, să punem la dispoziţia românilor produsele clasice precum: salată de icre, produsele marinate, afumate, semi-conserve de peşte şi din păcate mai puţin conservele de peşte, din lipsă de materii prime, nefiind competitive faţă de ţările care au lângă ele materiile prime din Oceanul Pacific sau Atlantic, precum Thailanda.

“Peștele este mai scump din cauza faptului că este dublat de către cei care dețin monopolul retailerilor din România”

O.S: Considerați că prețurile mai mari ale produselor românești sunt un factor decisiv în alegerea produselor de import?

M.C: Produsele românești sunt mai scumpe din mai multe puncte de vedere. În primul rând, noi nu producem cel mai popular pește, macroul, ci îl importăm. Marea majoritate a produselor vin din acvacultură- materii prime- și din pescuitul în apele interne care sunt din ce în ce mai puține și sunt protejate și au sezoane de prohibiție. De pildă crapul. Acesta se importă foarte puțin și totodată este un produs care necesită un timp de creștere mai îndelungat, motiv pentru care prețul acestuia este mai mare decât al unui pește care este prins din mări și oceane, cum este macroul. Din păcate, Marea Neagră nu asigură un microclimat de desfășurare al acvaculturii cum este cel din zona falezelor și golfurilor Greciei, Turciei, Spaniei, Italiei ș.a.m.d. Consumatorii vor cumpăra un pește mai scump doar dacă este mai bun și are un altfel de gust. Bineînțeles că sunt peștii românești pe care toți îi știm: crapul, carasul, somnul, șalăul, știuca etc dar, fiind puțini de aceea sunt și mai scumpi. Toată lumea spune că peștele este foarte scump. Eu nu ocoloesc ideea asta dar, peștele este mai scump din cauza faptului că este dublat de către cei care dețin monopolul retailerilor din România. Dar există de pildă, anumite specii de pești de care ar trebui să ținem cont și să ne gândim puțin: macroul se vinde undeva pe la 10 – 14 Lei pe kg , crapul cam tot pe acolo este la nivelul de producție. Crapul chinezesc este undeva pe la 4 – 5 Lei și el este dublat de către retaileri. Crapul românesc este pe la 9 – 10 Lei și în mod normal, prețul corect ar trebui să fie de 12/13/14 Lei. Dacă prețurile ar fi mai normale populația ar consuma mult mai mult pește. Cum facem treaba asta? Foarte simplu: să încurajăm dezvoltarea unor unități de desfacere a produselor românești cu un preț care să nu mai fie încărcat de tot felul de taxe de raft, de promovare ș.a.m.d. Așadar, în prezent, nu producătorii, procesatorii, câștigă ci retailarii.

O.S: Credeți că este doar rolul Guvernului de a influența pozitiv vânzarea produselor românești de calitate sau au și producătorii un cuvânt important de spus?

M.C: În primul rând producătorii. Pentru că asceştia sunt reprezentanţii domeniului şi sunt primii interesaţi. Ei au obligaţia să promoveze acest lucru. Şi există în acest sens şi fonduri europene dar putem să apelăm şi la o cooperare cu Ministerul Agriculturii şi Comerţului pentru a promova mai bine produsele româneşti, inclusiv carnea de peşte, ca o mâncare sănătoasă. După părerea mea, cel mai sănătos tip de carne şi la îndemână este carnea de peşte. Din punctul meu de vedere, Guvernul ar trebui să încurajeze domeniul privat. Sub toate formele. Bineînțeles în primul rând prin taxe și impozite, prin dialog și prin susținere a produselor românești. Asta poate s-o facă. Și atunci, societățile românești și românii vor fi bine. Nu o să o facă, o să fim din nou la pământ.

“Este normal să pun umărul alături de colegii din industria cărnii, alimentară și a produselor agricole și să milităm pentru produsul românesc care, de altfel, este excepțional și are o tradiție extraordinară”

O.S: Ați militat puternic pentru promovarea produselor autohtone pe piețele din România. Cum s-au schimbat lucrurile după acțiunile întreprinse de dvs?

M.C: În primul rând vreau să elogiez începerea maturizării a întregului domeniu agro-alimentar. Așa cum spunea și Papa Benedict, gradul de civilizație și de dezvoltare al unei țări este direct proporțional cu numărul organizațiilor profesionale și nonguvernamentale al acelei țări. Atâta timp cât se mărește numărul acestor organizații profesionale ca mediatori între societatea civilă, între autorități și interesele domeniului respectiv, cu atât lucrurile vor merge mai bine. Este firesc să militez pentru produsul românesc pentru că sunt român și îmi iubesc țara enorm de mult. Este normal să pun umărul alături de colegii din industria cărnii, alimentară și a produselor agricole și să milităm pentru produsul românesc care, de altfel, este excepțional și are o tradiție extraordinară. Este normal să militez pentru produsul românesc care a fost vitregit în ultimii 25 de ani. Iar prin promovarea și deschiderea piețelor fără protejarea producției interne, pe fondul distrugerii întregii economii naționale alimentare și agroalimentare, a irigațiilor, a bazinelor piscicole, a vânzării flotei ș.a.m.d am fost cuceriți foarte ușor, din păcate, și de multe produse de foarte proastă calitate cu foarte multe chimicale. Și vina este a noastră, a tuturor, prin lipsa de maturitate a domeniilor în general și de încredere. Da, s-au mai schimbat lucrurile însă cei care sunt în zona de retail și apărătorii lor luptă în continuare pentru a îngreuna acest lucru, spunând că nu avem produse suficiente sau că sunt probleme pe partea de negociere și eu le răspund: “vom avea produse suficiente”, “se vor maturiza și vor învăța și românii noștri să negocieze”. Dar întotdeauna cererea face oferta. Pe termen scurt, s-ar putea să existe o lipsă de organizare și discontinuitate. Pe termen imediat, chiar mediu, o să existe o ofertă mult mai mare decât își închipuie ei. Am la bază potențialul care există și dorința oamenilor, în incipientele forme de organizare sub formă de asociații colective agricole ori a organizațiilor profesionale precum este RO-FISH în domeniul pescăresc, cât și a fermierilor, a celor din industria laptelui și așa mai departe. Cine este nodul? Guvernul.

“Calităţile unui om ca mine, ca să poată să reziste, sunt reprezentate de dragoste pentru ceea ce face, implicare, ambiţie şi obligatoriu solidaritatea. Nu poţi face singur lucrurile acestea. Trebuie să învăţăm toţi să fim solidari”

O.S: Care sunt calitățile ce recomandă o persoană cu atâta responsabilitate cum sunteți dvs?

M.C: În primul rând, este muncă și pasiune. Dar cred că este o chestie firească și sunt foarte mulți ca mine. Din păcate mulți nu sunt promovați dar eu îi cultiv foarte mult, vreau să îi ajut. Sigur, și eu la rândul meu mă las ajutat pentru că sunt oameni de la care am de învățat multe lucruri mai ales că domeniul lor (cum ar fi cel al cărnii) este mult mai bogat, mai îmbelșugat decât al nostru. Sunt foarte mulți oameni valoroși, nu aș vrea să nominalizez pe unul sau altul pentru că poate omit pe alţii. Dar, credeţi-mă că, în domeniul agroalimentar există nişte oameni extraordinari, care au luptat cu băncile, cu lipsa de maturitate a forţei de muncă, au luptat cu mulţi competitori externi. Avem nevoie în continuare de susţinere. Calităţile unui om ca mine, ca să poată să reziste, sunt reprezentate de dragoste pentru ceea ce face, implicare, ambiţie şi obligatoriu solidaritatea. Nu poţi face singur lucrurile acestea. Trebuie să învăţăm toţi să fim solidari.

O.S: Care sunt principalele valori după care vă ghidați în cariera dvs?

M.C: În primul rând, respectul. E foarte important să ai respect faţă de profesia pe care o ai, faţă de oamenii cu care colaborezi, faţă de societatea în care îţi desfăşori activitatea şi respect faţă de valorile tale şi ale societăţii. Şi apoi, munca şi implicarea. Nu există să nu reuşeşti într-un domeniu dacă munceşti şi dacă te implici.

„RO-FISH îşi propune să promoveze consumul de peşte şi o face în primul rând prin creşterea calităţii produselor, prin diversitatea lor şi printr-o promovare mult mai amplă”

O.S: Ce perspective de viitor aveți în vedere, prin intermediul RO-FISH, pentru faciliatrea creșterii consumului de pește în România?

M.C: Din discuţiile pe care le-am purtat cu ai mei colegi, RO-FISH îşi propune să promoveze consumul de peşte şi o face în primul rând prin creşterea calităţii produselor, prin diversitatea lor şi printr-o promovare mult mai amplă. Vrem să organizăm câteva expoziţii şi festivaluri de peşte şi de fructe de mare prin care vrem să promovăm consumul de peşte. Facem deja lucrul acesta dar vrem să amplificăm această activitate. Vrem să participăm atât intern cât şi extern la mai multe târguri şi expoziţii de profil pentru a promova produsul românesc. Participăm în mod activ la mai multe conferinţe de informare şi de asemenea, participăm de fiecare dată când suntem solicitaţi, la toate manifestaţiile legate de domeniul pescăresc. Organizaţia RO-FISH prin intermediul preşedintelui ei, prin mine, participă la Comitetul de Monitorizare al Domeniului Pescăresc care, practic, gestionează fondurile europene şi bunul mers al asimilării fondurilor europene pentru pescuit şi realizează politica de pescuit în armonizare cu Uniunea Europeană. Împreună cu ceilalţi colegi de la RO-FISH, din domeniul pescăresc, din acvacultură, din pescuitul la Marea Neagră, din apele interne, contribuim la crearea microclimatului legislativ şi de protejare al speciilor de peşte şi promovare a consumului de peşte ca mâncare sănătoasă.

O.S: Este adevărat că cei mai buni bucătari sunt bărbaţii?

M.C: Eu spun în felul următor: sunt două feluri de bucătari: la nivel casnic unde, cei mai buni bucătari sunt mamele noastre deoarece e o chestiune de devoţiune, de pasiune şi de implicare totală. Ori cea mai bună mâncare e cea cu suflet. Plus că, femeile au mult mai mult grija casei iar bărbatul are grija serviciului, el ar trebui să asigure pâinea casei. La nivel profesional, e adevărat că bărbaţii se implică şi transformă profesia într-o totală implicare şi excelează în domeniu deoarece au un spirit de luptă şi o tenacitate mult mai mare şi au timp mult mai mult. De aceea eu cred că cel mai bun bucătar casnic este femeia, mama, iar la nivel majoritar cei mai buni bucătari sunt bărbaţii.

O.S: Sunteţi şi un bucătar excepţional, fiind totodată membru al Asociaţiei Bucătarilor din România, deţineţi compania “Costiana”, cu o adevărată tradiţie pe piaţa de peşte, precum şi cherhanaua “Victoriţa Pescăriţa”. Povestiţi-ne puţin despre aceste pasiuni ale dvs.

M.C: Am doi copii, Costin şi Ana, şi amândoi au crescut şi miros a peşte ca să zic aşa. Firma (n.r „Costiana”) am înfiinţat-o practic din 1991, Costin avea 1 an iar Ana 2 ani şi jumătate când îi plimbam prin secţia de peşte. Copiii mei m-au urmat foarte mult la târgurile şi expoziţiile de peşte din străinătate. Mai mult, după ce măicuţa mea Victoriţa a trecut în nefiinţă şi ei au terminat facultatea, şi-au manifestat dorinţa de a învia un deziderat mai vechi al meu şi astfel, am creat un brand de produs românesc: „Victoriţa Pescăriţa”. Aici, avem toate produsele 100% naturale, fără niciun fel de conservanţi. Avem salată de icre de crap, salată de icre de ştiucă, scrumbie marinată, sardeluţă marinată, zacuscă cu peşte, sărmăluţe de peşte, cârnaţi de peşte şi o altă multitudine. Toate reţetele sunt culese ca pasiune iar cele de bază sunt luate de la mama mea Victoriţa, de aceea m-am şi gândit la brandul respectiv ( n.r „Victoriţa Pescăriţa” ). Puteţi să accesaţi www.donmariano.ro  sau pagina de Facebook Reţetele lui Don Mariano şi veţi găsi peste 3000 de reţete de peşte şi fructe de mare, pe care le-am studiat şi cules în decurs de 25 de ani din toate colţurile lumii, călătorind foarte mult, deoarece trebuie să asigur cu materii prime societatea pe care o conduc. Plus de asta, particip la numeroase manifestaţii şi prezentări de produse şi materii prime. Cherhanaua Victoriţa Pescăriţa este o locaţie unică prin diversitatea produselor. Este o chestiune unică deoarece sunt peste 100 de produse diferite de peşte şi fructe de mare. Din păcate sunt foarte puţine cherhanale, foarte puţine restaurante pescăreşti datorită lipsei de materii şi a lipsei de interes pentru că, totuşi, e o diferenţă foarte mare între consumul de peşte şi cel de carne de porc sau pui.

Galerie foto Cherhanaua Victoriţa Pescăriţa:

DSCN3947 DSCN3948 DSCN3949

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

3 + 5 =