Egoistul.-Foto-Calin-PiescuRadu Beligan, a cărui longevitate artistică a fost recunoscută şi de reprezentanţii Guinness World Records, a fost unul dintre cei mai apreciaţi artişti ai scenei teatrale naţionale, ocupând, de asemenea, funcţiile de director al Teatrului de Comedie, între anii 1961 şi 1969, şi al Teatrului Naţional din Bucureşti, între anii 1969 şi 1990.

Potrivit unor înscrisuri de arhivă, Siguranţa Statului i-ar fi deschis dosar de urmărire, legat de suspiciuni cu privire la faptul că era membru al unei loji masonice şi, totodată, agent al serviciilor secrete britanice. Mi-am permis să improvizez într-un spectacol cu piesa «Aproape de cer» o replică muşcătoare la adresa lui Hitler. Un agent al Siguranţei a venit în culise ca să mă ridice. Am scăpat doar graţie influenţei de care se bucura Maria Filotti“, scria actorul în 1959, an în care a devenit membru al Partidului Muncitoresc Român. El a fost și deputat în Marea Adunare Naţională, între anii 1961 – 1975, fiind totodată și membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Român între 1969 și 1989.

Revista „România Mare“, publica în urmă cu doi ani, sub semnătura lui Corneliu Vadim Tudor un amplu comentariu referitor la Radu Beligan. „A venit momentul să spun ce gîndesc despre acest personaj: Radu Beligan a fost, toată viaţa lui, o lichea. Mai bine de 20 de ani, a fost membru al CC al PCR şi deputat în Marea Adunare Naţională, beneficiind de toate privilegiile regimului comunist. După decembrie 1989, s-a trezit din amorţirea de francmason şi şi-a creat o altă pistă de profit şi parvenire. Bot în bot cu evreii, toată viaţa. Cine era ales de sub-mediocrul dramaturg Al. Mirodan să dea viaţă personajelor sale idioate, din piese sau filme ca «Primarul Lunii şi iubita sa», «Celebrul 702» şi altele? Radu Beligan. Cine îl juca pe Ianke, evreul hîtru din piesa lui Victor Ion Popa, «Take, Ianke şi Cadîr»? Radu Beligan. Cine a efectuat zeci de turnee şi vizite în Israel? Radu Beligan. Treaba lui. Dar ceva nu e în regulă cu biografia lui. Radu Beligan este, neîndoielnic, un actor foarte bun. N-are şcoală, dar e un talent nativ. El s-a remarcat în 1942, pe cînd avea 24 de ani şi l-a interpretat pe Rică Venturiano, în filmul «O noapte furtunoasă», de Jean Georgescu, după piesa lui Caragiale. Rol memorabil, într-adevăr. Cu timpul, a devenit manierist, accentuîndu-şi sîsîiala şi marşînd pe un flegmatism care mie, unul, nu mi-a plăcut. Astăzi, acest om e la o vîrstă matusalemică: are 96 de ani! Mulţi înainte! Ce-i trebuia lui să se prostitueze şi să se afişeze de gît cu Mafia PSD, la acel spectacol nord-coreean? Cîţi bani a primit de la şmecherii ăştia pentru a-i face propagandă necoptului Victor Ponta? Aud că, într-o primă fază, i s-au promis 300.000 de euro pentru reparaţiile la Teatrul Naţional, fiind amăgit că, după moartea lui, acesta îi va purta numele (deşi numele actual, I. L. Caragiale, e glorios). În definitiv, ce ştie amantul Ziţei despre Victor Ponta? Încă n-a aflat că e mai mitocan decît Ghiţă Ţircădău? De unde are el atîta încredere în cineva care a furat un doctorat şi Vila lui Lucreţiu Pătrăşcanu, de la Poiana Ţapului, că poate conduce România? Fireşte, n-are. Şi nici nu cred că îl mai ajută luciditatea. Ce degradare: de la Rică Venturiano la Radu Mazăre! Mă, maestre, mă… Nu-ţi e puţin ruşine? Pînă şi elitistul Andrei Pleşu ţi-a tras jobenul pe ochi. Sau, cine ştie, poate că ţi-ai pierdut ochelarii ăia mici şi rotunzi, ţi-or fi căzut pe schela din spatele casei lui Jupîn Titircă Inimă Rea. Din păcate, nu mai e timp să spui: «Pardon! Scuzaţi! Bonsoar!». Răul a fost făcut. Păcat“, a notat atunci Vadim.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

1 + 2 =