Caută
Close this search box.

Povestea lui Ozon, fotbalistul arestat pentru că „și-a bătut joc de marele popor sovietic“

De Titus Ozon (1927 – 1996) nu-şi mai aduc aminte astăzi decât microbiştii bătrâni, însă cel poreclit “Nas”, care a bifat 22 de selecţii şi 7 goluri pentru România între 1952 şi 1962, a fost unul dintre cei mai mari fotbalişti ai timpului său.

Formidabilul atacant a debutat la Unirea Tricolor, echipă considerată de comunişti ca fiind „legionară“ şi desfiinţată pentru a face loc nou-înfiinţatei Dinamo. Ozon a ajuns la „roş-albi“, dar firea sa rebelă l-a făcut ca, în 1954, să vrea să plece de la Dinamo. Iniţiativa l-a costat libertatea.

„După ce am plecat de la Dinamo, şefii de acolo s-au răzbunat pe mine. M-au deportat în Deltă, la tăiat de stuf. Eram sechestrat într-o cabană şi păzit de un securist. Într-o noapte am fugit pe geam. Am ajuns pe furiş în Capitală, unde am semnat cu Progresul“, îşi amintea Ozon în 1995. Un alt episod interesant e legat de modul în care fotbalistul a ajuns la Rapid.

Regretatul scriitor George Mihalache povestea: „La un moment dat, lotul Progresului revenea dintr-un turneu de pregătire în Albania, şi l-au prins pe Titus Ozon la vamă cu o pungă plină cu nasturi de fildeş. A fost suspendat imediat, se considera că el făcea comerţ cu nasturii ăia! Disperat, Ozon a mers într-o zi pe Calea Victoriei, acolo unde obişnuia să se plimbe Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe care l-a implorat să-l ierte. La care Dej i-a zis: «Bine, tovarăşe Ozon, vei juca din nou, dar vreau să vii la noi, la rapidişti»”. O altă poveste de pomină în care a fost implicat Ozon s-a petrecut într-un turneu din URSS, când fotbalistul a „îndrăznit” să dribleze un fundaş al echipei Dinamo Tbilisi, Gogoberidze, dându-i mingea printre picioare. „La întoarcere, mi s-a spus că mi-am bătut joc de marele popor sovietic, prin acele driblinguri…”, mărturisea Ozon în ultimul său interviu. A făcut trei zile de arest într-o unitate militară, dar a scăpat ca prin urechile acului de o pedeapsă mai dură, mai ales că avea deja „antecedente”. Căzut în dizgraţia Securităţii, Ozon a fost urmărit permanent, dar talentul său incontestabil i-a asigurat totuși protecţia mai multor înalţi demnitari ai vremii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri