“Ştiu eu ce ne trebuie nouă”, îmi spune pentru a nu ştiu câta oară vecinul de peste gard (gâştele şi purceii şi-au întrerupt pentru câteva minute interpelările, pentru a ne acorda toată atenţia). “Ne trebuie un turism sănătos, cu o origine sănătoasă. Fără fițe, fără ifose, fără fasoane. Trebuie să atragem în ţară hoardele de turişti străini, să le luăm euroii și dolarii. Ştiu eu ce le trebuie străinilor ăştia”.

Îmi explică planul lui, între două ţoiuri de ţuică. La modul general, sunt de acord. În fiecare an am cunoscut cel puţin doi-trei străini. Discuţiile cu ei reluau obsesiv propoziţiile: “Aveţi o ţară minunată. Tradiţiile şi obiceiurile dumneavoastră populare sunt minunate. Bucătăria românească este minunată. Apusurile şi răsăriturile de soare sunt minunate în România. Noi, vesticii, în vâltoarea civilizaţiei am pierdut demult gustul unei ulcele de lapte proaspăt. Aveţi aceea… cum îi ziceţi?… din făină de porumb, în fine, e minunată”.

Ulcică de lapte zici? Vecinul scoate banii din saltea şi cumpără o mândreţe de văcuţă. O botezăm “Eclipsa”, pentru că are pete mari, negre şi albe. Dregem gardul cu două-trei uluci, scoatem o masă în curte. Vecinul mătură cu palma gărgăriţele din sacul cu mălai şi face câteva zeci de mămăligi. Între timp, eu îmi consult agenda telefonică. O să-mi scot banii pe convorbirile internaţionale din încasările în euroi și dolari de la turiştii străini.

După o mie de telefoane, vine hoarda de turişti. Sunt trei pensionari belgieni pe care i-am cunoscut anul trecut la un simpozion. “Ce ţară minunată!” zice cel mai vârstnic dintre ei, privind cam cu teamă la cârdul de gâşte care se apropie sâsâind. Vecinul le aduce câteva din mămăligile rămase. Cu celelalte am îndopat purceii timp de o lună. La vederea mămăligilor, purceii o tulesc guiţând înspăimântaţi. Vecinul o ia şi el la fugă, după “Eclipsa”, care nu se mai lasă exploatată, de la o vreme, nici măcar de un mililitru de lapte.

Se stârnește o vijelie. “Minunat!” exclamă cei trei, spărgând mămăligile cu o săpăligă pe care au găsit-o în dosul cabinei pe uşa căreia vecinul a scris cu var “Country toilette”. Între timp, “Eclipsa” revine exasperată şi răstoarnă masa cu tot ce se afla pe ea. Începe şi ploaia. Ne refugiem cu toţii pe prispă. “Minunat!” repetă hoarda de turişti străini. “La noapte o să vină şi Dracula?”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.