Caută
Close this search box.

Tinerii Stradivarius

“Bine-ai venit în colectivul nostru!” i-a spus directorul proaspătului angajat, în prima lui zi de serviciu. ”Mă bucur să avem printre noi un tânăr talentat ca dumneata, dinamic, priceput. Dă-i înainte, pune-i pe toţi pe jar! Şi nu uita: dumneata eşti raţiunea de a exista a firmei noastre. Toţi ceilalţi colegi sunt aici ca să te sprijine, ca să-ţi creeze cele mai bune condiţii de lucru. Dumneata eşti vioara întâi.”

Tânărul nu şi-a luat nasul la purtare. Atâta lucru ştia şi dânsul: viorii îi trebuie arcuş, sacâz, diapazon, partituri, cutie. De una singură, fără degetele violonistului, nu face doi bani (vorba vine). Şi pentru că nu voia să-i dezamăgească pe toţi cei ce trudeau în jurul său ca să-i creeze condiţii, s-a pus pe treabă. Toată ziua asuda la computer, doar din când în când se ridica un pic, să se mai dezmorţească trăgând o fugă, în delegație, până la Sighetul Marmaţiei, Carei sau Nădlac.

La primul său decont, contabilul şef l-a măsurat sever şi i-a tăiat jumătate din suma trecută pe formular. Mai văzuse el mulţi şmecheraşi din ăştia, care nu ştiu decât să mimeze munca, în schimb îşi bagă mâna până la cot în buzunarul firmei. De fapt, în opinia contabilului şef toţi angajaţii firmei erau, mai mult sau mai puţin, infractori. Pe câțiva i-a și premiat DNA-ul.

Tânărul angajat a dat să protesteze, să-şi strige inocenţa, dar şi-a dat seama, ca vioară întâi, că are în faţă un contrabas.

În a doua săptămână, i s-a defectat computerul. Specialistul, chemat la faţa locului i-a spus: “Băi, nu ştiţi decât să stricaţi. De unde v-o aduce, nu ştiu. Toată ziua chinuiţi computerele cu tot felul de bazaconii şi vă mai miraţi după aia că nu merg.” Asemenea contabilului şef, şi specialistul ăsta avea o opinie despre angajaţii firmei: toţi sunt nişte stricăcioşi, nişte sabotori.

În a treia săptămână, femeia de serviciu l-a fugărit cu mătura, pe culoar, pe tânărul angajat. Se întâmplase că acesta, absorbit de propriile gânduri (nişte fleacuri, fată!), ignorase avertismentul de-a merge pe margine (pe mijlocul fâşiei de linoleum tocmai se spălase cu teul). “Aşa te-a-nvăţat ăi bătrâni, să-ţi baţi joc de curăţenie?” i-a strigat femeia de serviciu.

În opinia acestei columne a firmei, toţi angajaţii erau nişte vite încălţate şi noroite. Şi-apoi nici nu era prea impresionată de vioara întâi, fiindcă ei îi plăceau tare mult sârbele din fluier.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri