Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului (ANPC) va modifica condiţiile de marcare a bijuteriilor din aur şi pietre preţioase cu marca de garanţie proprie. Asta înseamnă că fiecare bijutier va avea cel puţin un angajat care va primi marcă specială printr-un examen susţinut la ANPC.
Pandativ umplut cu plumb
Numărul de plângeri făcute la Protecţia Consumatorului pe tema bijuteriilor falsificate a crescut mereu în ultimii ani. Dacă în anii ’90 predominau ghiulurile pline cu nisip, acum inelele sunt umplute cu sacâz. De asemnea, în foarte multe brăţări ”din argint” au fost găsite bare, mai mici sau mai mari, din fier.
În fine, au fost falsificate chiar şi monedele de colecţie, din argint, chiar şi ştanţa statului – semn că treaba devine cumva… industrială.
Bijutierii vor avea marcă proprie
Pentru a stopa aceste falsuri, ANPC a propus printr-un proiect de Ordin ca toţi bijutierii să aibă marcă proprie. Aceasta se va obţine printr-un operator care va da un examen anual la ANPC. Marca va conferi garanţie şi va da posibilitatea clientului să ştie că a cumpărat un obiect certificate.
Şcolarizarea operatorilor pregătiţi pentru examen ANPC se va face de către asociaţiile de breaslă a bijutierilor, iar prevederile ordinului se vor aplica atât producătorilor cât şi importatorilor de bijuterii.
Ștanța statului român/ Ștanța statului falsificată
Ștanțarea aurului, veche de 2.600 de ani
Există dovezi scrise încă din secolul VI î.Ch. despre testarea metalelor preţioase în Grecia antică.
În Imperiul Bizantin, încă din secolul 4 d.Hr., se folosea un sistem de cinci mărci pentru obiectele din argint, iar începând cu Evul Mediu Târziu, marcarea a fost administrată de către guvernele locale prin examinatori autorizaţi, care verificau bunurile din metale preţioase sub auspiciile statului, înainte ca acestea să poată fi oferite spre vânzare publicului.
Marcarea modernă în Europa apare prima dată în Franţa, în anul 1260, în timpul regelui Louis al IX lea, când se impune prima dată un titlu minim pentru metalele preţioase. În 1275, regele Philippe al III-lea a impus prin decret regal, marca utilizată pentru lucrările de argint, împreună cu poansoanele specifice pentru fiecare comunitate de argintari („marca de maestru”). Tot atunci apare şi prima marcă a unui oraş. În 1313 Philippe IV „Cel Drept” a extins utilizarea mărcilor şi pentru lucrările din aur.
În 1300 regele Edward I al Angliei a adoptat un Statut prin care a instituit testarea şi marcarea metalelor preţioase. În anul 1478, a fost înfiinţat Oficiul de Marcare, care există şi astăzi, în Goldsmiths Hall la Londra. La acea vreme se folosea marca oficială (hallmark), marca producătorului şi marca de datare.
