În 1989, toate ţările socialiste au trecut la democraţie în mod paşnic, mai puţin România, unde revoluţia a făcut victime. De ce? Cu o seară înainte de a pleca în Iran, Ceauşescu îşi dăduse demisia. Se vorbeşte foarte puţin despre acest moment. Un general de contrainformaţii spune ca dictatorul avea pregătit un plan de fugă în Chile. S-au pus la bătaie, pentru acel plan, 24 de tone de aur, care, după moartea lui Ceauşescu, au dispărut.
Ioan Gez
I se spune ”general Ioan Gez”, este specialist în contrainformaţii şi a condus structuri informative româneşti pe teritoriul unor ţări occidentale, în ultimii 30 de ani până la Revoluţie. În acest context era ordonator de credite, adică avea drept de semnatură pentru conturile structurilor pe care le conducea. Punctul lui de vedere asupra Revoluţiei din decembrie 1989 este diferit de variantele care au circulat până acum despre acest eveniment.
”În 3 decembrie, la Malta, se hotărâse deja soarta României. Ceauşescu trebuia să plece. În noaptea de 14 spre 15 decembrie 1989, de pe Otopeni au decolat două avioane care au făcut două transporturi secrete, unul către Kiev, altul către Teheran. Fiecare aparat avea la bord câte 12 tone de aur, unul era destinat ruşilor, răscumparare pentru Ceauşescu, celălalt, încărcat cu restul aurului, aştepta la Teheran pentru a prelua familia dictatorului şi a o duce în Chile, de unde să i se piardă urma. Ruşii voiau o revoluţie de catifea şi în România, fără vărsare de sânge. În 17 decembrie Ceauşescu a declarat că demisionează. Pe 18 decembrie a ajuns în capitala Iranului, într-o vizită de prietenie”, spune generalul.
Stenograma demisiei, ”refăcută” din memorie
La şedinţa Comitetului Politic Executiv din 17 decembrie, în timp ce Timişoara era în plin război civil, Ceauşescu a demisionat. Era ora 17.45. Fila care consemna acel moment a dispărut din stenogramă şi a fost refăcută, din memorie, pe 4 ianuarie 1990 de stenografa Maria Ionescu. În această a doua stenogramă, Ceauşescu apare cu următoarea declaraţie: „Deci, nu sunteţi de acord cu măsura propusă?! Atunci, alegeţi-vă alt secretar general!”
Ioan Gez spune că lucrurile au fost mult mai clare, dictatorul a demisionat pentru că trebuia să plece şi totul era pus la punct, dar… ”Tot pe 18 decembrie apare articolul din Scânteia Tineretului, care dădea semnalul trupelor ZAGO ale Securității să declanşeze lovitura de stat. Pe 20 decembrie, Ceauşescu s-a întors în Bucureşti, convins de anumite structuri din ţară, care îl voiau neapărat mort, că totul este sub control. A urmat ceea ce se ştie, execuţia cuplului dictatorial şi jefuirea României în anii următori. Despre aurul din Teheran nu se mai ştie nimic. Avionul care a făcut transportul de aur în Iran s-a întors gol în data de 4 ianuarie 1990”, ne-a spus generalul Gez.
Dacă, chestia cu demisia lui Ceuşescu este reală, iar textul din Scânteia Tineretului este real, despre povestea auruluinu nu prea sunt dovezi, deci ar putea fi o fabulaţie, dar…
Iată ce a spus Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale într-un interviu acordat revistei Capital, în februarie 2011, sub titlul ”Cât aur ne-a lăsat Ceauşescu şi cât avem acum”: ”Se spunea că atunci când a plecat în Iran (Nicolae Ceauşescu –n.n.) ar fi plecat cu mai multe cutii cu aur. Dar cineva a venit aici și ne-a și povestit cum a văzut x-ulescu cum s-au aruncat cutiile și atunci am pus o întrebare foarte simplă: cum? Un lingou de aur se ridică foarte greu, că are 12 kg, dar o cutie din aceea? Trebuie să fii halterofil ca să o ridici. Mi-am dat seama că erau fabulaţii”. Aici trebuie să subliniem că Isărescu s-a trezit vorbind pe această temă, nefiind întrebat despre aurul plecat în Iran, pe de o parte, iar explicaţia că aurul nu a plecat pentru că lăzile ar fi fost prea grele – este foarte hazliu, ca să nu spunem submediocru.
Sfaturi către securişti în decembrie ’89
În data de 18 decembrie 1989, în timp ce în Timișoara era război civil, iar Nicolae Ceaușescu era în Iran, „Scânteia Tineretului” a publicat, în pagina 5, un text straniu, care nu avea nici o logică. Erau sfaturi pentru cei ce se bronzau în acel moment, adică în mijlocul lunii decembrie, la mare. Textul a atras atenţia imediat, în sensul că semăna cu un semnal incifrat pentru a se declanşa ceva – dar până azi contextul apariţiei sale nu a fost elucidat. A rămas ”o glumă”. În decembrie 2007, decriptarea textului a fost citită într-o şedinţă a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT).
”Câteva sfaturi pentru cei aflaţi în aceste zile la mare”
*Evitaţi expunerea intempestivă şi prelungită la soare. E de preferat să începeţi mai prudent, cu reprize scurte de 10-15 minute – când pe-o parte, când pe alta. Astfel, vă veţi asigura un bronzaj plăcut şi uniform.
* Nu vă avântaţi prea mult în larg. Oricum, în caz de pericol, nu strigaţi. Este inutil. Şansele ca prin apropiere să se afle vreo persoană dispusă a vă asculta sunt minime.
* Profitaţi de binefacerile razelor ultraviolete. După cum se ştie, ele sunt mai active între orele 5,30 si 7,30. Se recomandă cu precădere persoanelor mai debile.
* Dacă sunteţi o fire sentimentală şi agreați apusurile soarelui, librăriile de pe litoral vă oferă un larg sortiment de vederi cu acest subiect.
* Şi încă ceva – dacă aceste <sfaturi> v-au pus pe gânduri şi aveţi deja anumite ezitări, gândindu-vă să renunţaţi în favoarea muntelui, înseamnă că nu iubiţi în suficientă măsură marea. (S.P.)”
Aceasta este decriptarea mesajului, trimisa CSAT în 2007
1 – Declanşaţi, pe neaşteptate, planul ”Soare”. Incepeţi prudent, cu operaţiuni scurte, de 10-15 minute, simultan în mai multe zone, până la acoperirea întregii ţări.
2 – Nu depaşiţi obiectivele. Altfel sunteţi în mare pericol şi nu vă va ajuta nimeni.
3 – Bazaţi-va pe sprijinul trupelor speciale care au rol activ între orele 5,30 şi 7,30 în scopul recuperarii răniţilor.
4 – Devastaţi librariile şi distrugeţi ”operele alese” (carţile lui Ceauşescu – n.r.) pentru instigare şi intimidare.
5 – Pentru nehotarâţi: nu trădaţi scopul, dacă vă iubiţi ţara.
Autorul spune că a fost o glumă
Autorul articolului, Sorin Preda, a declarat atat în faţa anchetatorilor Ministerului Apărării cât şi în presă, că el a scris un text umoristic şi atât. Adică cele cinci paragrafe, care au avut trimitere pe prima pagină, nu aveau nicio legatura cu Revoluţia şi a fost o simplă întâmplare faptul că au sunat atât de straniu în acele zile. Trebuie menţionat aici că fişetul în care se păstrau manuscrisul şi spaltul acestor ”sfaturi” a fost spart, iar obiectele mai sus menţionate au dispărut în timpul evenimentelor de după 22 decembrie 1989.
