Caută
Close this search box.

”Autostrada Soarelui” a fost o idee a lui Henri Coandă

Noul drum între București și Constanța se numește Autostrada Soarelui. Numele a fost împrumutat de la un proiect al lui Henri Coandă. La începutul anilor 1970 celebrul inventator intenționa să unească cele două orașe printr-un sistem de tuburi prin care circulația să se facă cu ajutorul vidului, cu 500 de kilometri pe oră între București și Constanța. Soluția a fost experimentată cu secces la Măneciu-Ungureni, în județul Prahova.

aerotub-2coanda-2

Henri Coandă s-a născut în Bucureşti, tatăl său provenind dintr-o familie de boieri olteni, ofiţer de carieră, iar mama, franţuzoaică, era o ruda a lui Louis Pasteur. După ce a absolvit liceul Sf. Sava, Henri s-a înscris la Şcoala militatră de ofiţeri de artilerie din Germania. Apoi urmează Şcoala superioară de aeronautică şi construcţii mecanice din Paris, prima facultate cu acest profil din lume. Face parte din prima promoţie de absolvenţi ai acestei şcoli, în 1910. Iese specialist în aeronautică şi frigotehnie. Tot în 1910, la vârsta de 22 de ani, expune avionul cu reacţie la salonul aeronautic de la Paris şi face o demonstraţie. Marii industriaşi au făcut tot posibilul ca invenţia care revoluţiona zborul să fie trecută sub tăcere, pentru a nu le distruge afacerile cu avioane clasice. Coandă se angajează în industria aeronautică în Anglia, pentru ca, la izbucnirea primului război mondial să se întoarcă în Franţa, şi devine reprezentantul României la Paris.

În 1933 brevetează în mai multe ţări celebrul „Efect Coandă”, adică teoria de bază a dinamicii fluidelor, cu multiple aplicaţii în domeniul aeronauticii, dar nu numai.  În 1939 începe să lucreze la proiectul unei farfurii zburătoare, pe care o numește ”Aerodian lenticulară”.

Al doilea război mondial îl prinde la Paris şi rămâne în zona ocupată de germani. Mai mult, după eliberarea Parisului au fost insinuări că inventatorul român ar fi lucrat cu naziştii la realizarea avioanelor cu reacţie ale flotei Luftwafe.

În 1965 Henri Coandă este invitat în România de către Ceauşescu

ceausescu-coanda

Coandă a fost supus unor ameninţări serioase, după care, brusc, îşi reia studiile la farfuria zburătoare, studii pe care le începuse în 1939.

În 1948 este invitat în Statele Unite, unde e plimbat cu toate onorurile, pe la câteva unităţi de aviaţie. 1954 este anul în care Coandă îşi prezintă proiectul final al Aerodinei. Brevetul pentru această invenţie este datat 16 decembrie 1957. După această dată se lasă o tăcere completă asupra activităţii lui Coandă.

În 1965 Henri Coandă este invitat în România de către Ceauşescu. Aici relansează cercetarea românească şi este numit consilier special al preşedintelui. Tot ce s-a construit în domeniu aeronauticii româneşti în anii 1970, inclusiv capacităţile moderne de apărare a României, îl au ca părinte pe Henri Coandă. Multe au rămas în proiect, deoarece activiştii de partid nu au văzut cu ochi buni apropierea dintre Ceauşescu şi Coandă. Inventatorul îi imprima dictatorului anumite politici liberale, lucru care nu convenea clasei privilegiate a conducătorilor partidului comunist. Imediat după moartea savantului, proiectele sale au fost abandonate. Este vorba despre “Delta – oraşul viitorului”, “Aerotubexpres” şi “Autostrada Soarelui prin tunel”.

Containerele pluteau de la un capăt la altul al tubului

Proiectul ”Aerotubexpres”, la care Coandă a ţinut foarte mult, era o reţea de transport prin conducte. Tuburile urmau să funcţioneze pe baza „efectului Coandă” ca un sistem de tuburi cu diametru de un metru, prin care să circule containerele cu marfă. Deplasarea, cu viteze de până la 500 Km/h, se facea pe baza diferenţei de presiune de la capătul conductelor. Savantul a găsit şi soluţia tehnică pentru a elimina frecarea de tub a vagoanelor pentru persoane, care pur şi simplu pluteau de la un capăt la altul al tubului.

Pentru a vedea cum funcţioneaza proiectul transportului prin tuburi, a fost infiinţată baza experimentală de la Măneciu – Ungureni, în zona muntelui Ciucaş, de-a lungul râului Teleajen, pe un teren în pantă cu multe curbe. Tuburile de transport au fost aşezate atât suprateran, cât şi subteran, în scopul testării echipamentelor de transport în situaţii din cele mai dificile.

Încântat de rezultate, Henri Coandă a dorit să aplice transportul prin tuburi şi în cazul oamenilor. Urmau să fie construite mai multe astfel de autostrăzi. Una urma să lege Bucureştiul de Ploieşti şi de Braşov prin două conducte – una pentru garniturile de tren mărfar, iar cealaltă pentru transportul de persoane. O altă rută a tubului transportor ar fi trebuit să lege Bucureştiul de litoralul Marii Negre şi de „Oraşul Viitorului”, prin ceea ce savantul a numit „Autostrada Soarelui”.

S-au făcut experimente până în 1989

Au existat la Măneciu, trei tipuri de tuburi gândite de Coandă. Unul pentru marfă, pe care s-au făcut experimente până în 1989, și alte două pentru persoane, proiecte care au fost abandonate la puțin timp după moartea savantului. Metoda poate fi aplicată cu succes pentru transportul materialelor tip vrac, cum sunt cărbunii sau cerealele. Sistemul este fezabil pentru transportarea unor cantități mai mari de 4 milioane de tone pe an. Se preconiza că cerealele vor fi transportate la Constanța prin asemenea conducte. Din păcate ideea nu s-a folosit decât la Baia Mare, pentru cărbuni. Toate instalațiile lui Coandă au fost duse la fier vechi după 1990.

imag1522_15689400imag1515_97530800

Așa gândea Henri Coandă decongestionarea traficului bucureștean: metroul ușor, suspendat! Soluție valabilă și astăzi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri