Andrea Sgarro, profesor universitar de matematică, e din Trieste. Străbunicii au lucrat la Podul de la Cernavodă, dar au evadat din România comunistă.
A învăţat în copilărie româna ca pe o limbă moartă, nu-i folosea niciunde. Dar, învăţând româna, a dovedit că are cap de matematică şi de limbi străine.
Limba română se vorbea în familia matematicianului:
„Româna, pe vremea copilăriei mele, era o limbă care nu servea la nimic. Familia mea atunci a trebuit să aleagă între cetăţenie italiană şi cetăţenie română. Şi-au păstrat cetăţenia italiană, pentru că era deja destul de greu în România, şi au avut 48 de ore să părăsească ţara. Tatăl meu era deja în Italia, dar familia lui era din Cernavodă, din Dobrogea. Când s-a făcut podul la Cernavodă… străbunicii mei deja erau pe acolo”.
„Ştiu destul de bine numai şapte limbi străine. Restul e o exagerare. Pe urmă, mă descurc, aşa, în alte limbi. Acasă la mine se vorbeau veneţiana şi româna. În zona mea se vorbeşte şi slovena şi de la început era evident pentru mine că lumea vorbeşte limbi diferite.
Limba are o structură logică ce poate fi extrem de interesantă pentru un matematician. De exemplu, turca. O limbă aglutinantă, unde nu există subordonare, e foarte diferită din punct de vedere logic. În turcă nu există subordonate şi poate să transforme o frază într-un substantiv, într-un adjectiv, aşa că, până la urmă, totul funcţionează. Dar într-un fel complet diferit. Asta mi se pare interesant pentru un matematician”, spune Andrea Sgarro, într-un interviu pentru gandul.info.
Despre matematică, spune că are şi o componentă estetică:
„E foarte greu. Dacă ai o teoremă… Când ai o demonstraţie clară, frumoasă, care lucrează foarte bine, surprinzătoare, în sensul că e un pasaj aşteptat şi lucrurile devin simple. Asta e o plăcere estetică. Te uiţi la altă dovadă care este la fel de corectă, dar urâtă, pur şi simplu. Adică nu e numai raţionalitate, e şi altceva. Faptul că ai greşit, că ai pierdut şi pe urmă, la un moment dat, ai avut o idee minunată şi totul ocupă poziţia lui unde trebuie. E o plăcere care e şi estetică, serios.”
