Primul fals monetar de pe teritoriul României actuale a fost realizat în Teleorman, cu 2.300 de ani în urmă. Adică, la scurt timp după ce Alexandru Macedon a încercat, fără succes, să-i cucerească pe geţii din această zonă…
Moneda, imitaţie după un original macedonean, este o tetradrahmă „Filip II”, care oficial era din argint, dar pe care geţii din Zimnicea au turnat-o din cupru, apoi au acoperit-o cu o foiţă de argint, în jurul anului 300 î.CH. Menţionăm că Filip al II-lea a fost regale Macedoniei, tatăl lui Alexandru Macedon. Acesta din urmă a întreprins, în anul 335 î.CH., o expediţie de o zi în nordul Dunării, pentru a-i linişti pe geţi. Alexandru pregătea deja marea expediţie de cucerire a Asiei şi avea nevoie de linişte la Dunăre. A înaintat o jumătate de zi fără să cucereasc nimic, hărţuit tot timpul de geţi. S-a întors acasă şi şi-a văzut de treabă – transformă Mecedonia în mare putere a lumii. În acest context apar falsurile ”Filip II”.
Conform specialiştilor de la Muzeul Municipiului București, până în Evul Mediu, inclusiv, falsurile monetare au circulat uneori în cantităţi apreciabile în ţările române şi au făcut astfel parte din economia unor structuri regionale sau chiar statale.
Calitatea deosebit de bună a falsurilor medievale, de pildă, în special cele otomane, falsuri realizate pe teritoriul nostru, au dus la concluzia că falsificatorii, numiţi ”călpuitori”, erau cunoscători ai domeniului. Nu este exclus ca ei să fi fost persoane care au lucrat în atelierul monetar din capitala Imperiului Otoman, ori poate au folosit ştanţe mai vechi.
