Liberalizarea pieţei la energie electrică a început în anul 2012 şi a condus la o situatie pe care puţină lume o cunoaşte: putem schimba furnizorul la electricitate în numai 21 de zile. De asemnea, putem negocia preţul pe kilowatul de pe contract.
De la început trebuie spus că din costul total al facturii, doar 35% este electricitate, restul reprezintă taxe.
Pe factura de curent a consumatorului casnic, electricitatea mai sus menţionată se împarte în: cea fixată de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), care reprezintă 60% din curentul consumat – şi cea de pe piaţa liberă, care reprezintă 40% din factură. Conform calendarului liberalizării pieţei de electricitate, de la 1 ianuarie 2017 proporţia va fi de 30% pentru curentul reglementat şi 70% pentru piaţa liberă.
Tot ca un rezultat al liberalizării este şi faptul că avem acum posibilitatea de a opta pentru alt furnizor de electricitate, dacă cel vechi nu ne mai convine.
Furnizorul se poate schimba în 21 de zile
Furnizorul se poate schimba în 21 de zile, conform legii. De asemnea, preţul pe kilowat se poate negocia pe componenta energiei de pe piaţa liberă. De la 1 ianuarie 2017, la consumatorii casnici se poate negocia preţul pentru 70% din factură, respectiv cea de la poziţia <Energie activă CPC>, energia de pe piaţa concurenţială.
Lista furnizorilor de energie, peste 50, se poate găsi pe Internet, pe site-ul ARE, sau site-uri specilizate, cum ar fi eBuget.
Menţionăm că pentru noncasnici liberalizarea s-a terminat în proporţie de 100% încă din 1 ianuarie 2014 – adică ei au o plajă de negociere mai mare.
”Energia activă” şi ”Energia activă CPC” nu este acelaşi lucru
Factura de electricitate este un document care trebuie investigat cu atenţie pentru a putea fi înţeles.
În mod normal, o factură începe cu ”Rezervare”, adică taxa pentru un anumit număr de kilowaţi asiguraţi pentru consumul lunar.
Următorul capitol este ”Energia activă”, care este, de fapt, de două feluri: energie activă relementată, unde intră tariful kilowatului reglementat, tariful de transport, cel de distrubuţie etc. Sub acesta ar trebui să existe un capitol distinc, numit ”energia activă CPC” adică energia primită din piaţa concurenţială (40% pentru casnici), zona unde putem negocia.
Sub ea se află contribuţia de cogenerare, prin care se plăteşte energia de la termocentrale. Dacă nu mai merg eolienele, din lipsă de vânt, fotovoltaicele, din lipsă de soare, hidrocentralele, din lipsă de apă – intră în acţiune imediat termocentralele. Pentru ca acestea să fie pregătite mereu, trebuie să plătim o taxă.
După cogenerare urmează certificatele verzi, o formă de susţinere a investiţiilor în energia verde, susţinerea care va dispărea din facturi undeva către anul 2022.
Urmează acciza percepută de stat, taxa radio-TV şi Taxa pe Valoare Adăugată.
