Caută
Close this search box.

Insula Uriașilor! Turism pe Valea Mostiștei, printre pescari și arheologi…

Valea Mostiștei,  sau raiul pescarilor din sudul Bărăganului, începe să reînvie economic în jurul unei identități culturale vechi de 6.000 de ani – cultura Gumelnița. Dacă mergem pe umele ei, aflăm de la bătrânii locului că… aici au trăit cânva uriașii!

mihaela-golea-img_5002foto-3-img_5008

În anul 2008, în sudul Bărăganului a fost înființat GAL Valea Mostiștei, o microregiune din județul Călărași care reunește nouă localități de pe cursul Râului mostiștea printr-un program al Uniunii Europene de valorificare a resurselor locale. Adică cu bani europeni. Pe Valea Mostiștei, resursele locale sunt agricultura, pescuitul și istoria.

Agricultura este principal sursă de venit deoarece Valea Mostiștei se află în sudul Bărăganului – iar când spui Bărăgan, spui agricultură în mod automat.

Pescuitul s-a dezvoltat aici mai ales în epoca lui Ceușescu. Fostul președinte comunist a intenționat să facă pe aici canalul Dunăre – București, dar după ce a inundate zona și a acoperit cu apă mai multe localități, a mutat proiectul mai la sud, iar Valea Mostiștei, cu cele 23 de lacuri ale sale, a devenit un important bazin piscicol. Planul anual obligatoriu pentru cei 32 de angajați ai unității piscicole socialiste de la vemea respectivă era de 700 de tone de pește!

După 1990, unele bazine s-au privatizat, iar bălțile gestionate de noii adminsirtatori, inclusiv solistul trupei Holograf, Dan Bittman, au transformat zona în raiul pescarilor amatori din Bărăgan. De aceea una din principalele proiecții de dezvoltare a microregiunii Valea Mostiștei este agro-piscicolă.

10-bittman-peste

În fine, un element definitoriu pentru identitatea locală o reprezintă arheologia. În acestă zonă au fost descoperite principalele elemente ale culturii Gumelnița (anul 5.000 î.Ch.), din perioada epocii pietrei și s-a dovedit continuitate locuirii în acest spațiu timp de 7.000 de ani – adică până azi.

4-fositul-arheologic-sultana-11-august-2016img_5006

Unul din principalel situri arheologice din zonă, la care se sapă de aproape 100 de ani, se află în nordul localității Sultana, pe malul lacului Mostiștea. Aici s-au făcut descoperiri uluitoare privind stadiul înalt al dezvotării societății neolitice în acestă zonă.

Locuitorii de ”dave” erau ”uriași”

Unul dintre siturile cercetate aici se află pe insula din vecinătatea localității – care aparține epocii bronzului, a fost o cetate întărită. Despre această insulă, legendele știute de localnicii bătrâni spun că au fost locuite cândva de Novaci, un neam de uriași. Toate legendele românești care îi pomenesc pe Novaci vorbesc despre ie ca fiind foarte puternic și că ar fi fost un fel de eroi care au omorât balaurul ce teroroza comunitățile de oameni din zonă.

Interesant este forma în care motivul uriașilor se răgăsește și la câteva zeci de kilometri vest de Sultana, la Argedava, prima capitală a regelui dac Burebista, amplasată pe o ridicătură de pământ de lângă râul Argeș, langă Mihăilești, județul Giurgiu. Aici, legendele spun că cetatea ar fi fost în străvechime casa uriașilor, pe care loclanici i-au numit întotdeauna ”jidovi”. Tot ”jidovi” sunt numiți ”uriașii” care au locuit cetatea dacică de deasupra peșterii Polovragi, în nordul Olteniei. Pornind de la cetatea dacică Jidova, cea mai plazibilă explciație a termenului de ”jidov”, ca sinonim la uriaș, este ”locuitor de dave”, adică de cetăți dacice situate pe culmi (măguri) și întărite cu ziduri de apărare.

De ce? Până pe la anul 3.000 î.Ch. pe teritoriu României actuale se dezvoltaseră mai multe civilizații neolitice înfloritoare, întinse pe teritorii vasete, cum au fost Boian, Hamangia, Gumelnița sau Cucuteni-Ariușd. Peste ele, au veni purtătorii civilizației ”gorganelor”, care erau bunei metalurgi – fac trecerea de la civilizația pietrei, la civilizația bronzului – războinici și constructori de așezări întărite cu ziduri pe ridicături de pământ (măguri – gorgane). Descoperirile arheologice au atestat că acești purtători ai civilizațiie gorganelor erau… mai înalți decât autohtonii! Erau ”uriașii” care construiau ”case de uriași”, adică ”davele”.

Așa se explică faptul că în legendele populare ale autohtonilor, cetățile întărite de pe culmile măgurilor se numesc ”casele uriașilor”.

Aceasta ar fi partea de identitate culturală pe care se vrea reclădită Valea Mostiștei… Deocamdată, se face agricultură și se pescuiește bine… Merită văzut.

Lalele pictate la anul 4.000 î. Ch., înainte de apariția lalelelor în Europa!

foto-5-vas-cu-lalele

Una din piese de excepție a culturii Gumelnița, găsite în situl Sultana, este un vas cu model floral. Este vorba despre “Vasul cu lalele”, vechi de peste 6.000 de ani, adică din anul 4.000 î.Ch. Ceea ce este straniu la acest obiect, e faptul că la vremea respectivă nu existau lalele în Europa! Aceste flori au fost aduse în Anatolia de turci, din Extremul Orient, în Epoca Medievală! De la turci, floarea a fost furată de occident abia în secolul al XVI-lea. Mai precis, în anul 1593, când Charles de l’Ecluse (Carolus Clusius), unul dintre cei mai reputaţi horticultori din Europa, “a procurat” bulbii de lalele din Turcia, prin intermediul lui Ogir Ghiselin de Busbecq, ambasador al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană la curtea sultanului Soliman Magnificul. Abia de la această dată încoace se poate vorbi despre răspândirea lalelelor în Europa…
S-a ridicat întrebarea: de unde ştiau strămoşii noştri de lalele, cu peste 5.500 de ani înainte ca ele să apară pe bătrânul continent? Cum de le-au desenat, dacă nu le-au văzut niciodată? Rămâne un mister în continuare, o întrebarea care nu a primit încă un răspuns ştiinţific.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri