Strategia Energetică a României 2016-2030, lansată marţi seara în dezbatere publică, estimează o creştere a importurilor de hidrocarburi, în special de ţiţei, care vor acoperi 25% din consumul intern în anul 2030, şi estimează retragerea din funcţiune a unor termocentrale pe gaze sau cărbune cu o capacitate totală instalată de 4.200 MW.
Documentul prevede că producţia de gaze naturale a României va scădea spre zero după 2035, iar producţia de ţiţei după 2045.
„Până în anul 2030, este de aşteptat retragerea din funcţiune a circa 1.800 MW pe bază de gaz natural şi 2.400 MW pe bază de cărbune. Pe măsură ce capacităţile vechi sunt retrase în rezervă sau dezafectate, sunt necesare noi capacităţi în locul lor”, arată documentul, care subliniază că toate capacităţile noi trebuie să aibă o eficienţă globală ridicată şi să fie flexibile.
România dispune de o capacitate netă instalată pe bază de gaz natural de circa 3.650 MW, din care 1.750 MW cu cogenerare de energie termică şi electrică. 450 MW se află în rezervă, iar alţi 1.150 MW se apropie de sfârşitul duratei normate de viaţă, urmând a fi retraşi din uz în perioada 2017-2023.
România deţine în prezent 3.300 MW de capacitate netă instalată şi disponibilă, inclusiv cele rezervate pentru servicii de sistem, în centrale termoelectrice pe bază de lignit şi de huilă, alte capacităţi fiind în curs de retehnologizare.
Grupurile pe huilă de la Deva, cu excepţia grupului 3, vor fi retrase, cu perspective foarte reduse de a fi repornite. În plus, câteva dintre grupurile pe bază de lignit sunt, în prezent, retrase pentru investiţii de retehnologizare şi prelungire a duratei de viaţă, potrivit news.ro.
„Până în 2030, România îşi va înlocui în bună măsură capacităţile de producţie a energiei electrice, care sunt ineficiente economic şi inadecvate ecologic, ajunse la capătul duratei normate de viaţă, cu unele noi, bazate pe tehnologii avansate. Mixul de capacităţi de producţie va rămâne diversificat şi echilibrat, incluzând o creştere a capacităţilor de producere a energiei nucleare”, se menţionează în Strategie.
Gazul natural, principala resursă de energie în România, a avut în 2015 o pondere de 29% (111 TWh) în mixul energiei primare, fiind urmat de ţiţei, cu o pondere de 27% (101 TWh). România a consumat 65 TWh proveniţi din cărbune, dintre care 55 TWh din lignit, şi 46 TWh sub formă de biomasă.
Energiei nucleare îi corespund 35 TWh în mixul de energie primară, iar 26 TWh provin din sursele regenerabile de energie pentru producţia de energie electrică – hidroenergie, eolian şi fotovoltaic.
Pentru anul 2030, rezultatele modelării în scenariul optim arată o scădere a gazului natural la 106 TWh (27%), menţinerea consumului de ţiţei (26%) şi reducerea contribuţiei cărbunelui. În schimb, se dublează contribuţia energiei nucleare şi creşte cea a energiei provenite din biomasă (inclusiv biogaz) la 51 TWh.
Sursele regenerabile de energie în producţia de energie electrică cresc la 37 TWh.
„Pe termen lung, epuizarea zăcămintelor de hidrocarburi face probabilă o creştere uşoară a importurilor, dar ponderea lor nu va depăşi, probabil, 25% din consumul intern în 2030 – aproape în întregime ţiţei”, arată autorii proiectului.
Evoluţia dependenţei de importuri de energie prezintă diferenţe de la scenariu la scenariu.
„Potrivit scenariului optim, de la nivelul de 23% în 2030, dependenţa de importuri va creşte la 29% în 2035, pentru a scădea apoi până la 21% în 2050. Ţiţeiul rămâne principala formă de energie importată în România în toată perioada analizată şi în toate scenariile analizate”, subliniază documentul.
Documentul estimează, însă, o creştere susţinută a cererii finale de energie electrică, de la 44 TWh în 2015 la 51 TWh în 2030.
Faţă de această proiecţie, scenariile alternative arată ca probabilă o evoluţie de creştere mai degrabă mai lentă decât mai rapidă a cererii.
