Muzeul Național de Artă al României organizează, începând cu data de 16 noiembrie, o mini-expoziție dedicată lui Ștefan Luchian (1868 – 1916), de la moartea căruia se împlinesc o sută de ani. Expoziția deschide programul medalioanelor tematice care vor fi incluse periodic în expozițiile permanente ale MNAR.
Selecția de 11 naturi statice cu flori, care va putea fi admirată în cadrul Galeriei de Artă Românească Modernă, pune în evidență stilistica ultimilor ani de creație ai artistului. Luchian a fost dintotdeauna fascinat de flori, însă, începând din 1908 când, grav bolnav, este obligat să se izoleze în propria locuință, florile devin subiectul său predilect – fereastra pictorului către frumusețea naturii, dar şi o punte de legătură între lumea reală și cea interioară, invitând privitorul la meditație.
„A vedea florile lui Luchian fără a ști ce se află în spatele frumuseții lor ar echivala cu gestul de a smulge dinlăuntrul corolei anemonelor grăuntele de frig, de noapte, care face ca petalele să ardă și mai intens. Despărțirea creației lui Luchian de suferința lui ne-ar priva de cel mai clar exemplu în pictura noastră că suferința nu dă talent, dar pune un om talentat la o răspântie de unde poate ieși un învins sau un învingător”, observa filosoful Octavian Paler.
Ștefan Luchian, unul dintre cei mai importanți pictori români moderni, emul, o vreme, al lui Nicolae Grigorescu, va deveni un veritabil creator de școală, model pentru tinerele generații de artiști care i-au urmat.
