Caută
Close this search box.

Zoe Ceaușescu nu mai este în criptă!

Nişa pe care scrie “Zoia”, din Crematoriul Vitan-Bârzeşti, are mereu flori proaspete şi o lumânare aprinsă. Dar urna cu cenuşă a fiicei lui Nicolae Ceauşescu nu mai este acolo de zece ani! Motivul: o poveste de iubire.

mircea-oprean04-foto-3-ceausescu-zoe-1

Mircea Oprean și Zoe Ceaușescu

Zoia Ceauşescu a decedat pe 20 noiembrie 2006 şi a fost incinerată la Crematoriul Vitan-Bârzeşti. Urna cu cenuşă a fost depusă într-o nişă de la etajul întâi al columbarului, locul unde se află “criptele” incineraţilor, şi acoperită cu o placă din marmură roşie pe care scrie “Zoia”.

“Ea a cerut să fie incinerată. Eu vreau să fiu înhumat. Am decis împreună ca urna cu cenuşa ei să o iau acasă, să fim împreună mereu. Iar când eu voi muri, lângă mine va fi pusă în mormânt şi urna. Vom fi împreună şi dincolo de moarte”, a spus Mircea Oprean.

Ridicarea urnei, care s-a făcut absolut legal, a avut loc la o lună după incinerare, discret. Cenuşa se află acum în locuinţa lui Mircea Oprean, într-un altar special pe care nu are voie să îl vadă nimeni în afară de el.
“V-aş da cu dragă inimă fotografii cu noi, dar nu mai am. Le-a luat pe toate Procuratura, atunci când am fost arestaţi pe motiv că am fi subminat economia naţională. Cum putea iubirea să submineze economia naţională, nu ştiu… S-a văzut însă ulterior cum e cu subminarea reală, după ce au fost distruse toate întreprinderile pe motiv de «privatizare»”, a adăugat Mircea Oprean, profesor universitar la Politehnica din Bucureşti.
Mircea Oprean se îngrijeşte personal ca nişa de la Crematoriu să aibă mereu flori şi lumânări aprinse. Dar nu pentru a deruta pe cineva, ci pur şi simplu pentru că aşa simte că este corect.
“Am crezut totdeauna în Dumnezeu, doar că în tinereţe mergeam mai rar la biserică!…”

Zoia a încetat din viaţă dictând un poem de dragoste

Cu un sfert de oră înainte de deces, cei doi soţi au decis ce au de făcut pentru ca dragostea lor să fie vie chiar şi dincolo de mormânt, iar Zoia i-a dictat soţului un poem: “Şi cum te visam/ Un gând îmi spuse/ În somn/ Că şi tu mă visezi/ Dar atât de adânc/ Încât la trezire/ Nu ştiu dacă/ De fapt/ Eu nu exist decât/ În visul tău”.

Mircea Oprean: “Ne-am cunoscut la Neptun, pe 8 septembrie 1980, la o conferinţă de matematică. Atunci s-a întâmplat scânteia. Apoi ne-am căsătorit şi am fost cei care am fost. Căsnicia: o bucurie în sine. Orice căsnicie trebuie să fie o bucurie în sine”.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri