Caută
Close this search box.

Necazuri de senator

Ciudată şi imprevizibilă e viaţa! Un cunoscut de-al nostru a fost ales senator. Da, da, senator! Era un băiat înalt, slăbuţ, palid, exagerat de liniştit şi de tăcut. Pe plajă, la Vama Veche, în vreme ce noi toţi fugăream zbierând fie o minge, fie o doamnă, ori număram sticlele de bere, el culegea melcişori la ţărmul mării.

Dacă pentru prietenii lui obţinerea dregătoriei a fost o surpriză, pentru dânsul a avut impactul unei catastrofe cosmice. Jupiter dacă ar fi ciocnit Pământul şi el tot ar mai fi cules doi-trei melcişori până să bage de seamă. Însă când l-au anunţat că a fost ales senator, a rămas fără grai (şi aşa cam puţintel) timp de mai multe zile. Prin semne mi-a explicat că e o regretabilă confuzie, pe care cineva o va depista şi o va corecta. Dar săptămânile treceau şi nu corecta nimeni nicio confuzie.

Am aflat că totul i se trăgea de la un unchi din partea unei mătuşi de cumnat, care odată, înfiinţând un partid microscopic (atunci am înţeles de ce s-a inventat microscopul electronic) îi aruncase într-o doară la o bere: ”De tineri ca dumneata are nevoie ţara asta. Avem planuri mari cu dumneata. Cu sprijinul nostru, dumneata o să ajungi departe”.

Nu ”dumneata” ăsta îl speria pe prietenul nostru, ci slaba pregătire ca senator. La şcoală nu făcuse cursuri de senatorie. În familie nu avusese senatori.

”Îţi dai seama, îmi mărturisea cu ochii roşii de nesomn, va trebui să lucrez legi, să acord audienţe, să fac interpelări. Cuvinte ca «plen», «cvorum», «doctrină», «democrat» mă înfioară, îmi par desprinse dintr-un tratat de matematici superioare. Nu fac deosebirea între o moţiune simplă şi una de cenzură, nu cunosc istoria Senatului. N-am un discurs abil, nu ştiu să manipulez auditoriul. Când o să merg prin teritoriu, va trebui să ascult problemele oamenilor şi să le rezolv. Va trebui să mă lupt cu ispita mitei şi să rezist presiunilor politice, să tai în carne vie”.

Ideea era că o să se facă de râs printre distinşii lui colegi, politicieni de rasă, unşi cu toate alifiile. Temerile i s-au spulberat însă chiar din prima zi de activitate. Pesemne că le-a împărtăşit şi altcuiva în afară de mine. Cert este că, prin naivitatea sa, le-a devenit tuturor simpatic din prima clipă. Politicieni de mai multe rase l-au primit în grupul lor şi l-au târât, râzând cu lacrimi de frământările sale, la un chiolhan senatorial. Tocmai se deschisese sezonul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri