Caută
Close this search box.

Întrebări rămase după Revoluţie: “Cine-a tras în noi, după 22?”

Data de 17 decembrie înseamnă, cel puţin simbolic, începutul prăbuşirii sitemului comunist din România, în 1989. Vorbim, în această zi, despre momentul Timişoara, când populaţia oraşului a decis să se opună pe faţă regimului lui Ceuşescu, indiferent de consecinţe. Au urmat zile de încleştări şi jertfe, până pe date de 22 decembrie, când Ceauşescu a fugit cu elicopterul de pe Comitetul Central. Apoi, măcelul care a durat până pe 25 decembrie, soldat cu 800 de victime, adică cu 70% mai mulţi morţi decât înainte de 21 decembrie. Cine au fost “teroriştii” care i-au omorât? Adică: “Cine-a tras în noi, după 22?”

Nu se ştie nici astăzi, dar din aproape în aproape, adevărul începe să iasă la lumină. “La expunerea clară, concisă a lui Caraman (Mihai Caraman – n.r.), directorul Centralei de Informaţii Externe, am cerut sovieticilor să-şi retragă comandourile. Era vorba despre aproximativ 25.000 – 30.000 de oameni. S-au retras ca urmare a faptului că Gorbaciov modificase strategia şi spusese că URSS nu mai este jandarm în această zonă”.

Mint, oare, Petre Roman şi CIA?

Declaraţia îi aparţine lui Petre Roman, fostul premier al României în perioada decembrie 1989 – septembrie 1991 şi a fost inclusă într-o carte a istoricului Alex Mihai Stoenescu.

Despre ce este vorba? La începutul lunii decembrie 1989 au intrat în România 37.000 de turişti sovietici, despre care s-a dovedit ulterior că aparţineau structurilor KGB. Circa 25.000 dintre ei au rămas pe teritoriul României până în octombrie 1990, când au plecat la insistenţele oficialilor români pe lângă puterea de la Kremlin.

Informaţiile de mai sus sunt cuprinse în volumul “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”, scris de istoricul american Larry Watts. Cartea expune un punct de vedere despre istoria comunistă a României, pe baza unor documente ale serviciului secret al fostei Germanii de Est, STASI, ajunse în custodia CIA şi desecretizate de această instituţie după anul 2000.

Democratizarea reală a ţării a fost frânată până în 1996

Volumul nu mai lasă nici un dubiu asupra implicării sovieticilor în dărâmarea lui Ceauşescu, punând în evidenţă că România a fost ocupată efectiv de o forţă colosală, 25.000 de agenţi, timp de aproape un an. Printr-un calcul simplu, la o populaţie de 21 de milioane de persoane, rezultă că aveam, la vremea respectivă, câte un kaghebist la 875 de cetăţeni români.
Concluziile lui Larry Watts despre această dominaţie invizibilă a KGB în România este că ea a avut ca efect ciocnirile violente, cu morţi şi răniţi, nu numai din timpul revoluţiei, ci şi de pe tot parcursul anului 1990. Watts susţine că ruşii au vrut ca ţara noastră să rămână în sfera lor de influenţă şi să nu se apropie de NATO şi Uniunea Europa.
Istoricul american aduce şi acuzaţii extrem de grave şi structurilor politice care au preluat puterea după decembrie 1989, pe motiv că au frânat democratizarea reală a ţării, până în 1996.

Trei mineriade şi o ciocnire interetnică în doar 10 luni

Despre agenţii KGB, încă nu s-a aflat cum şi prin cine au acţionat în perioada 1989-1990. Dar…

Între decembrie 1989 şi octombrie 1990 au avut loc răsturnarea şi împuşcarea soţilor Ceauşescu, mineriadele din ianuarie şi februarie 1990, ciocnirile interetnice din Târgu Mureş din martie 1990 şi mineriada din iunie – soldate cu morţi, răniţi şi distrugeri materiale.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri