Cutremurul de azi noapte a a avut un impact mai puternic asupra oamenilor decât lenta sinucidere politică a lui Klaus Iohannis. În opoziție cu decizia cel puțin ciudată a lui Iohannis de a refuza propunerea majorității parlamentare, vine Liviu Dragnea cu refrenul suspendării. La rece, am mai trăit acest moment și am învățat cu toții că suspendarea unui Președinte este o manevră riscantă, complexă tinând seama de consecințele pe termen lung. În plus, procesul de suspendare este unul extrem de costisitor, cu o notă de plată greu de justificat chiar și pentru ambițiile unei alianțe imună la orice tentativă de negociere.
PSD-ALDE își joacă în liniște rolul de martir al politicii românești. Ei sunt politicienii care vor liniște și echilibru, iar spatele le-a fost ținut, culmea, de însuși Klaus Iohannis prin neexplicarea deciziilor sale. Să facem puțină lumină și să recapitulăm faptele. Înainte de Crăciun, președintele a discutat cu doamna Sevil Shhaideh și tot Iohannis a stabilit că se vor vedea la Cotroceni marți. Chiar i-a dat și teme de discuție, legate de viitoarea guvernare. Nu a mai avut loc nicio întâlnire, n-a mai dat nici măcar un telefon ca să o anunțe pe Sevil Shhaideh sau pe Liviu Dragnea. Ba mai mult, nici măcar nu i-a răspuns la telefon lui Dragnea. În schimb, a apărut la televizor și a spus, sec, că refuză numirea lui Sevil Shhaideh, după ce a analizat argumentele pro și contra. Chiar și pentru cei neavizați, atitudinea președintelui pare declarație de război sau dorința absurdă de a arunca țara în haos politic.
Dacă ar fi să credem gurile rele, întâlnirea de taină de la Cotroceni cu Călin Popescu Tăriceanu a avut ca final o mărturisire a lui Iohannis, care justifică realitatea de azi: ”Nu voi accepta sub nicio formă un guvern PSD cu un premier PSD. E o luptă în care merg până la capăt”. Atunci nu mai e nimic de adăugat. Avem o criză politică de proporții și încă una pe termen lung. Nu știu pe cine se bazează Iohannis când înfruntă social-democrații. Merkel nu dă semne de mare iubire, iar Trump încă își calculează poziția față de Europa de Est. Intern, PNL-ul e în cădere liberă, iar USR-ul abia începe să înțeleagă cum funcționează un partid.
Toate demersurile președintelui indică în prezent o alură conflictuală. Nu îl văd pe domnia sa capabil de seisme conceptuale, postura de jucător nu îl prinde. Dar probabil că vom afla chiar azi cum își va continua strategia. Sau agonia.
