Ştefan cel Mare a rămas în istoria României datorită numeroaselor războaie câştigate, a bisericilor ctitorie, a domniei de 47 de ani, cifră fabuloasă pentru epoca sa, dar şi a pasiunii sale pentru sexul frumos. Specialiştii spun că s-a exagerat numărul de ibovnice şi de bastarzi, existând dovezi concrete doar în legătură cu soţiile acestuia şi câteva aventuri ale voievodului.
În primul rând, Ştefan cel Mare a fost căsătorit de trei ori, cu Evdokia de Kiev care moare în 1467, cu Maria de Mangop, care trece la cele veşnice în 1477, şi în cele din urmă cu Maria Voichiţa, care-i supravieţuieşte şi care, se pare, a fost febleţea voievodului. Cu Evdokia, voievodul are o fiică, pe Olena. Maria de Mangop a dat naştere la doi fii: Ilie şi Bogdan, ambii morţi de copii. În cele din urmă, cu Maria Voichiţa îl va avea pe Bogdan, viitorul voievod Bogdan al III lea ”Cel Chior”, şi două fete, pe Maria şi pe Ana.
În afară de aceste căsătorii, Ştefan cel Mare a avut şi relaţii extraconjugale pe care, se pare, nu se ferea deloc să le ascundă. Astfel, în documente, mai precis în pomelnicul mănăstirii Bistriţa apare o oarecare Maruşca, mama lui Alexandru, fiul lui Ştefan cel Mare, recunoscut de acesta. Maruşca nu apare însă ca o soţie a voievodului. Unii istorici spun că de fapt Alexandru ar fi fost copilul Evodchiei. A. D Xenopol scria clar însă că acest lucru era imposibil şi că acest Alexandru era fiul lui Ştefan cu o ibovnică, Maruşca. Xenopol foloseşte ca argument o situaţie în care Ştefan îl ia cu el la război pe Alexandru, fiul său. ”Dacă Ştefan luase în căsătorie pe Evdochia în 1463 sau după cronica putneană în 1464, atunci în 1476 Alexandru, dacă ar fi copilul Evdochiei, ar fi avut numai 12 sau chiar 11 ani, în care caz nu întelegem cum ar fi putut el ieşi împreună cu tatăl său contra turcilor”, preciza Xenopol în ”Istoria Românilor din Dacia Traiană”. Acelaşi Xenopol arată că, atunci când iubea, lui Ştefan cel Mare nu-i mai păsa de nicio regulă şi de nicio etichetă. Istoricul arată că Maria Voichia, fiica lui Radu cel Frumos, adversarul său de pe tronul Ţării Româneşti, i-a fost întâi amantă şi după aceea soţie. Mai mult decât atât, voievodul s-a iubit cu ea ani de zile, chiar sub ochii soţiei sale de-a doua, Maria de Mangop. ”Chiar în anul căsătoriei sale cu Maria de Mangop, Ştefan cel Mare luase ca prinse, în războiul purtat contra lui Radu cel Frumos, pe soţia acestuia Maria şi pe fiica lui, pe care cronicarii o numesc Voichiţa. Aici se vede că farmecul fiicei lui Radu prinse în laţ simţirile lui Ştefan, care începu a umbla după ea. Probabil că după timpurile de atunci şi fiind încă şi prinsă o luă de concubină şi alipindu-se tot mai mult de ea se desfăcea de legiuita lui soţie”, arată Xenopol. Interesele economice l-au făcut să nu renunţe la Maria de Mangop, care, spune Xenopol, suferea îngrozitor fiindcă locuia sub acelaşi acoperiş cu amanta soţului. În cele din urmă, tot Xenopol precizează, Maria de Mangop a murit de necaz şi supărare. O altă amantă renumită a lui Ştefan cel Mare a fost ”Răreşoaia”. ”Dintre numeroasele concubine ale lui Ştefan, amintim pe singura al cărui nume a fost păstrat de istorie, Maria Rareş, muma celebrului său fiu natural Petru Rareş”, arată Xenopol.
