În cursul anului 1955 a fost observat un corp ceresc, de aproxioamtiv 100 de metri în diametru, care se îndrepta spre Terra. ”La apropierea de Pământ, corpul s-a oprit şi s-a desfăcut în bucăţi ce se rotesc pe orbita terestră şi astăzi. Toate datele conduc spre ipoteza că este un sistem extraterestru de monitorizare a speciei omeneşti”, a spus generalul Emil Străinu.

”Trebuie spus că un obiect cosmic în mişcare nu se poate opri brusc, decât dacă este artificial, adică are motoare. Mai mult, conform datelor mai multor observatoare astronomice din SUA şi Anglia, ajuns în apropierea Terrei, obiectul mai sus menţionat s-a fragmentat în 5 părţi inegale, adică s-a satelizat, iar bucăţile sale pot fi observate şi astăzi, chiar cu telescoape optice de amatori”, a explicat generalul Străinu.

A existat o dispută ştiinţifică de mai multe decenii pe marginea acestui eveniment. Savanţi de renume au propus trimiterea unor echipaje pentru a inspecta aceste obiecte, însă nu se cunoaşte un răspuns oficial la această problemă din cauză că oficial marile puteri nu au comentat niciodată nimic.

Astrofizicianul sovietic S. P. Bojici spunea în 1980 de spre aceste obiecte: „Sunt sigur că în jurul Pămîntului se roteşte o navă cosmică de provenienţă extraterestră. Această problemă este cunoscută în SUA, dar şi în Marea Britanie, însă nu ştie de ce nu se vorbeşte nimic”. În replică, astrofizicianul american Stanton Fredman a spus că: „ Ştim şi noi câte ceva despre explozia aceea din 1955. Nu este exclus ca aceste fragmente să aparţină vreunei nave cosmice de provenienţă extraterestră”.

”Cavalerul Negru” vine din Cosmos, observă Terra şi pleacă

Tot ca o enigmă legată de acest aspect menţionăm că mai mulţi autori şi zeci de cărţi şi studii, apărute în secolul XX în domeniul astronomic, menţionează apariţia pasageră şi temporară a unui satelit numit de unii ”Cavalerul Negru”, de alţii ”Satelitul de Diamant” sau ”Supraveghetorul”, ce ar veni periodic în spaţul extraadmosferic din jurul Terrei, s-ar sateliza pentru diferite perioade de timp la fel cum ar executa nişte cercetări de teledetecţie spaţială, după care, la un semnal neştiut, ar dispărea din nou în hăurile Cosmosului, revenind ulterior la odată pe care nimeni nu o poate anticipa.

”Aceste corpuri străine nu s-au cicnit niciodată cu sateliţi tereştrii sau deşeuri cosmice observabile. Doar sporadic au apărut în presă ştiri potrivit cărora astronauţii de pe laboratorul spaţial Skylab şi cosmonauţii sovietici din laboratoarele Saliut şi MIR au executat numeroase observaţii şi măsurători, fotografii şi filme acestor obiecte, dar acestea nu au fost date publicităţii niciodată. Totuşi în anii 60, mai multe reviste ştiinţifice occidentale şi americane au lăsat să scape, poate chiar voit, informaţii despre existenţa în jurul Pământului a unor sonde cosmice de origine extraterestră care monitorizează specia umană”, a adăugat Emil Străinu.

10% din sateliţi din jurul Terrei nu sunt ”de-ai noştri”

Când, la cereera comisiei spaţiale americane a ONU pentru folosirea spaţiulu în scopuri paşnice, s-a încercato inventariere a corpurilor de pe orbită şi de declarare a identităţii lor s-a constatat că 10% din obiectele spaţiale în funcţiune aflate pe orbită nu erau revendicate de nimeni, deşi fuseseră luaţi în calcul şi sateliţii secreţi spion cât şi cei de alarmă antinucleară timpurie (care văd rechetele balistice şi dau alarma la sol).

În cercurile de astronomi se vorbeşte tot mai mult de faptul că Pământul este supravegheat în permanenţă de sonde spaţiale probabil automate apreciază specialiştii, trimise de civilizaţii intersate de evoluţia noastră tehnologică.

Oamenii au ieşit în Cosmos în 1957

Explorarea spaţiului extraatmosferic de către oameni a început la 11 octombrie 1957, oadată cu lansarea primului satelita artificial al pământului, Sputnik 1, de către fosta URSS. Al doilea pas important în cuceritrera Cosmosului l-a constituit lansarea primului cosmonaut, Iuri Gagarin, la 4 aprilie 1961.

A urmat programul Apollo, adică o serie de zboruri spaţiale cu oameni la bord, efectuate de Statele Unite între anii 1961 şi 1975, care au avut ca obiectiv aterizarea omului pe Lună şi cercetarea acestui satelit natural al Pământului.

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

4 + 4 =