Teatrul National. Sala Mare e plina. Toti spectatorii asteapta cu nerabdare dupa ani si ani o noua viziune a piesei shakespeariene.
Un maraton temporal – peste 150 de minute, de planuri paralele de personaje, imagini reale si proiectate, de stari constranstante, de real si imaginar, de alb si negru, de sus si jos…totul este atat de simplu pe scena si totusi, atat de complex. Este la latitudinea fiecarui spectator sa judece, sa inteleaga o viziune personala, sa rada sau sa planga odata cu personajul care apare pe scena. O viziune remarcabila a regizorului David Doiashvili care a marcat si scenografia, in aceasta amploare a actiunilor, a personajelor, a vietii si a mortii.
Mihai Constantin preia rolul jucat de tatal sau in urma cu 45 de ani , transmitand cu toata energia omul ratacit in univers, care urmeaza un destin. Marius Manole – bufonul, Monica Davidescu si Raluca Aprodu – fiicele risipitoare, Crina Semciuc – fiica dezmostenita, Ioan Andrei Ionescu, Silviu Mircescu, Pavel Ulici, Idris Clate, Rares Andrici, lari Giorgescu, Istvan Teglas, Gavril Patru, Tudor Aaron Istodor sunt actori de clasa, care prin transpunerea lor in pielea personajelor trimit un profund mesaj si un real talent scenic catre spectator. Totul este alb si negru, fara cale de mijloc, exprimat constant prin costumele Lilianei Cenean si prin momentele muzicale compuse de Nikoloz Rachveli Memanishvili.
Spectacol complex. Nu doar Shakespeare ci realitate si actualitate. Apa, aer, viata, moarte, ura, dragoste. Nu se poate exprima in cuvinte aceasta reprezentatie. Trebuie urmarita si analizata personal. De aceea, va invitam sa vedeti o lectie de viata, de talent, de placere si in final, de meditatie.
