Ne place să credem că blocul comunist s-a prăbuşit brusc în 1989, din dorinţa de libertate a oamenilor. Desigur, a fost şi acest lucru, dar mult mai mult a contat altceva: petrolul. Încă din anii ’80, marile puteri ale lumii ştiau că rezervele se vor epuiza în câteva zeci de ani şi că, dacă pun mâna pe ele, vor face foarte mulţi bani.
Într-o alocuţiune rostită la Bruxelles, disidentul rus Vladimir Bukovski a dezvăluit că, pe data de 17 ianuarie 1989, o delegaţie a Comisiei Trilaterale, formată din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone, ex-preşedintele francez Valéry Giscard d’Estaing, bancherul american David Rockefeller şi fostul secretar de stat al SUA Henry Kissinger, s-a întâlnit cu Mihail Gorbaciov pentru a-l convinge că URSS trebuie să se integreze în marile instituţii financiare ale lumii: GATT, FMI şi Banca Mondială. Potrivit lui Bukovski, cuvintele lui d’Estaing ar fi fost: “Domnule preşedinte, nu vă pot spune exact când se va întâmpla, probabil în 15 ani, dar Europa va fi un stat federal şi trebuie să vă pregătiţi pentru asta. Trebuie să lucraţi cu noi şi cu liderii europeni să stabiliţi cum veţi reacţiona, cum le veţi permite celorlalte state est-europene să interacţioneze cu Europa unită sau cum să deveniţi o parte a ei. Trebuie să fiţi pregătiţi”. Vladimir Bukovski subliniază: “Asta se întâmpla în ianuarie 1989, într-o vreme în care Tratatul de la Maastricht nu exista nici măcar în proiect. Cum naiba ştia Giscard d’Estaing ce se va întâmpla peste 15 ani? Şi, surpriză, cum de a devenit tocmai el autorul Constituţiei Europene, în 2002?” A urmat, pe 1 decembrie, întâlnirea lui Gorbaciov cu Papa, iar pe 2-3 decembrie 1989, celebra întâlnire de la Malta dintre Gorbaciov şi preşedintele american George Bush senior.
A urmat prăbuşirea blocului comunist brusc şi dintr-odată. Bukovski avea dreptate să creadă că ceva nu este în regulă…
Autostrada inelară a Mării Negre
Pe site-ul Companiei Naţionale de Drumuri (CNADNR), la capitolul “Proiecte cu impact internaţional”, exista, până în anul 2016, un proiect numit reţeaua TEM de autostrăzi pe care România trebuie să îl construiască pe teritoriul său, conform unor înţelegeri internaţionale semnate deja. Printre acestea este şi autostrada Giurgiu-Bucureşti- Focşani-Albiţa, numită Autostrada Inelară a Mării Negre, porţiunea românească. Asta înseamnă că în jurul Mării Negre va exista o autostradă. Autorităţile din România au restras acest proiect TEM de pe site-ul CNADNR, dar el este semnat şi va trebui construit
De ce? Această autostradă, precum şi celelalte proiecte de infrastructură din zonă au menirea de a lega Europa de zonele unde se află marile resurse energetice din Caucaz şi Orient.
“Momentul 1989, adică prăbuşirea lagărului comunist, a avut la bază nevoia de expansiune a Europei către zăcămintele energetice din Est!”, este de părere prof. univ. dr. ing. Marian Rizea (foto), reputat specialist pe probleme de contraspionaj economic. În zona asiatică sunt concentrate 75% din rezervele mondiale de petrol şi gaze.
Exportul de civilizaţie europeană către Est, la care asistăm şi astăzi, are drept scop luarea sub control a statelor deţinătoare de resurse energetice, dar şi a statelor prin care vor trece aceste resurse energetice. Acesta este motivul pentru care Uniunea Europeană tot înglobează, începând din 1989, ţările poziţionate în jurul Mării Negre. În viitor, cu cât ne vom apropia de momentul “morţii petrolului”, adică al epuizării zăcămintelor mondiale, probabil prin 2050 sau 2060, cu atât aceste resurse se vor scumpi, iar cel care le deţine se va îmbogăţi foarte mult!
Aceste informaţii sunt subliniate în cartea “Securitatea energetică la Marea Neagră”, un volum editat de Academia Naţională de Informaţii Bucureşti. “Pe lângă resursele energetice au contat, pentru cotitura din 1989, şi resursele umane din zonă precum şi imensa piaţă de desfacere”, a explicat Marian Rizea.
În 1989, România avea o rezervă de 4 miliarde de dolari
“Banii pe care îi avea România în anul 1989 se ridicau la aproximativ 4 miliarde de dolari în conturi şi contracte în derulare cu firme de stat de comerţ exterior. Există însă indicii că suma ar fi fost aproape dublă, dar nimeni nu a văzut vreodată documente autentice care să stabilească adevărata sumă. O parte din aceşti bani se afla în conturile interne şi externe ale fostei securităţi a statului şi în avuţia naţională imobilă: întreprinderi, combinate, bunuri, mijloace fixe, capital industrial etc. Secretele securităţii au rămas şi astăzi o enigmă nedescifrată!”, ne-a declarat economistul şi analistul militar Silviu Crăescu , preşedintele Academiei Naţionale de Securitate şi Organizarea Apărării.
Enigemele revoluţiei din 1989, Bucureşti
Conform documentelor armatei, pe 21 decembrie 1989, între orele 14,00 şi 2,00 dimineaţa, s-au tras 2 milioane (!) de cartuşe şi au fost omorâţi 49 de revoluţionari. Din 22 decembrie, când Ceauşescu a fugit cu elicopterul, până pe 27 decembrie, adică momenetul apariţiei “teroriştilor”, s-au tras 230.802 cartuşe. Menţionăm că pe 25 decembrie cuplul Ceauşescu a fost executat la Târgovişte. Cu toate acestea, în perioada 27-28 decembrie au fost trase încă 577.961 de cartuşe (!), apoi, între 29 – 30 decembrie s-au tras 41.600 cartuşe, iar între 30 şi 31 decembrie, 353 cartuşe. Nu mai punem la socoteală aici grenadele și proiectiele de tanc folosite.
Deci, din 22 decembrie 1989 până pe 31 decembrie 1989, adică în 9 zile, s-au tras 850.716 de cartuşe – mult mai puţine decât în ziua de 21 decembrie – care au omorât 1.016 persoane, de 7 ori mai multe decât în peroada 16 – 21 decembrie. ”Teroriştii” nu au fost găsiţi încă.
Pe 18 decembrie 1989, Scânteia Tineretului dădeau sfaturi pentru plajă
Pe 18 decembrie (!), exact în ziua în care Ceauşescu a plecat în Iran, în publicaţia Scânteia Tineretului a apărut un articol, cu trimitere pe prima pagină, absolut ieşit din comun, sub titlul ”Cîteva sfaturi pentru cei aflaţi în aceste zile la mare”:
”Evitaţi expunerea intempestivă şi prelungită la soare. E de preferat să începeţi mai prudent, cu reprize scurte de 10-15 minute – când pe-o parte, când pe alta. Astfel, vă veţi asigura un bronzaj plăcut şi uniform. Nu vă avântaţi prea mult în larg. Oricum, în caz de pericol, nu strigaţi. Este inutil. Şansele ca prin apropiere să se afle vreo persoană dispusă a va asculta sunt minime. Profitaţi de binefacerile razelor ultraviolete. După cum se ştie, ele sunt mai active între orele 5,30 si 7,30. Se recomandă cu precădere persoanelor mai debile. Dacă sunteţi o fire sentimentală şi agreaţi apusurile soarelui, librăriile de pe litoral vă oferă un larg sortiment de vederi cu acest subiect. Şi încă ceva – dacă aceste v-au pus pe gânduri şi aveţi deja anumite ezitări, gândindu-vă sa renunţaţi în favoarea muntelui, înseamnă că nu iubiţi în suficientă măsură marea”. (S.P.)
Până astăzi, nu există o explicaţie oficială a acestui text ciudat. Autorul articolului a spus că a fost doar o glumă, dar toată lumea ştie că pe vremea lui Ceauşescu nu se făceau asemenea glume în presa de partid, cu atât mai mult în perioada în care partidul comunist se afla într-o situaţie de criză, cum era cazul zilei de 18 decembrie 1989.
