„Îmi doream să o fi putut salva. Îmi doream să fi murit cu ea. Dar moartea mea nu ar fi ajutat pe nimeni. Aveam o poveste de spus. Zahra le dăduse prizonierilor politici din Iran un nume şi un chip; venise rândul meu să le dau glas.”, notează Marina Nemat.
În ianuarie 1982, Marina Moradi-Bakht, pe atunci în vârstă de 16 ani, este arestată, apoi torturată şi condamnată la moarte pentru crime politice: protestase la şcoală împreună cu alţi tineri atunci cînd, în urma revoluţiei din Iran, propaganda islamică şi studierea Coranului deveniseră mai importante decât disciplinele de învăţămînt.
În sinistra închisoare Evin din Teheran, Ali, unul dintre anchetatorii care interoghează deţinuţii, se îndrăgosteşte de ea şi o salvează din faţa plutonului de execuţie folosindu-şi legăturile cu ayatollahul Khomeini. Preţul pe care i-l cere în schimb este covârşitor: va trebui să-l ia de soţ şi să se convertească la religia islamică. Altfel, nu doar ea, ci întreaga ei familie şi Andre Nemat, tânărul pe care îl iubeşte, vor avea de suferit.
Marina va trebui să accepte şi, din condamnată la moarte, va deveni prizonieră pe viaţă a statului iranian şi a bărbatului care ţine în mâini soarta ei şi a familiei sale. Dramatice, pline de pasiune şi sensibilitate, amintirile ei au fost traduse şi publicate în zeci de ţări din întreaga lume.
„Marina Nemat spune o poveste sfîşietoare despre iertare, speranţă şi dragoste răbdătoare; ea dă glas istoriilor nespuse, trecute sub tăcere de revoluţia din Iran.” (Publishers Weekly)
Bestseller internaţional, Prizonieră în Teheran. Cum am supravieţuit într-o închisoare iraniană, de Marina Nemat, a apărut recent la Editura Polirom, în traducerea Mădălinei Sofron şi a Cristinei Popescu.
Marina Nemat s-a născut în 1965 în Iran, ţară pe care a părăsit-o în 1991 împreună cu soţul şi copilul ei pentru a trăi în Canada. A mai scris volumul de amintiri After Tehran: A Life Reclaimed. În 2007 i s-a decernat Premiul Demnităţii Umane de către Parlamentul European şi asociaţia culturală Europa 2004.
