Piaţa maşinilor electrice este în plină dezvoltare în România. Deocamdată nu avem decât câteva zeci de asemenea maşini în ţară, dar statul încurajează financiar achiziţia de autoturisme electrice.
Bord de Tesla
În faţa Tavernei Sârbului din Bucureşti şi Drobeta-Turnu Severin există o staţii de încărcare a maşinilor electrice. Asta pentru că patronul acestor localuri, Dragan Caranovic, un valah din Serbia, are o maşină electrică. Este vorba despre Tesla S Peformance, probabil cea mai puternică maşină electrică din România, în acest moment. Automobilul are un preţ de pornire de 89.400 euro, are o putere maximă de 410 CP şi un pachet de baterii de 85 kWh, autonomia maximă teoretică fiind de 400 km. Are un demaraj de la 0 la 100 km/h în doar 4,6 secunde. Acest lucru este foarte periculos pentru şoferii neexperimentaţi, deoarece nu îi auzi motorul, nu îţi dai seama cu cum ai demarat şi îţi poate scăpa foarte repede de sub control.
Autonomia este acum de 200 de kilometri
Datele statistice arată că în ţara noastră se cumpără câte o maşină 100% eletrcică în fiecare trimestru.
În ceea ce priveşte achiziţia de autovehicule prietenoase cu mediul înconjurător, România continua să se claseze pe ultimele locuri în ierarhia europeană. Primele poziţii sunt ocupate de Norvegia, Franţa, Olanda, Marea Britanie şi Germania. Deocamdată, autonomia de 200 de kilomteri, în medie, este nesatisfăcătoare pentru dezvoltarea acesteri industrii. Câteva firme constructoare au anunţat însă că vor produce anul acesta baterii care să asigure o autonomie de cel 640 de kilometri, cu posibilitatea de reîncărcare rapidă.
Ţara noastră încurajează achiziţionarea de maşini electrice prin programul „Rabla”. Bonusul plus prima de casare în cazul în care un cetăţean român vrea să îşi cumpere o maşină electrică ajunge la suma de 6.000 de euro. O maşină electrică costă acum, în România, între 16.000 şi 90.000 de euro.
Maşinile au fost, la început, electrice…
Taxiuri electrice – 1896
Iniţial, adică la sfârşitul secolului al XIX, industria automobilelor s eîndrepta către varianta electrică. aceste maşini silenţioase şi curate urmau să înlocuiască trăsurile trase de cai. Nu s eştie de ce, gurile rele spun că din cauza intereselor deţinătorilor de terenuri cu zăcăminte de ţiţei, maşinile electrice au fostabandonate în favoarea celor cu motoare cu ardere internă. Iată istoria în date:
1896 – Electric Vehicle Co. a introdus în New York primele taxiuri electrice, al căror număr s-a ridicat până la cifra de 60 în 1898. Acestea erau menite să rezolve problema deşeurilor generate de trăsurile trase de cai, însă nu erau proiectate şi pentru uzul personal al consumatorului, necesitând cunoştinţe în materie de electricitate. Cu toate acestea, consumatorii şi-au cumpărat şi ei maşini electrice, pentru că erau simplu de folosit
1900 – În SUA existau peste 4.000 de maşini pe drum, dintre care o treime erau electrice, o treime pe benzină şi o treime pe abur. Cele electrice porneau mai repede decât cele pe abur, erau mai curate decât cele cu combustie internă şi puteau parcurge în jur de 60 km printr-o singură încărcare a bateriilor, a căror viaţă era secătuită însă de vremea rece.
1908 – Henry Ford a introdus Modelul T, maşină cu ardere internă, la un preţ de doar 805 dolari (prin comparaţie, o maşină electrică costa 2.000 de dolari la acea vreme), care a surclasat în popularitate şi producţie maşinile electrice.
