Caută
Close this search box.

Chitanțierul de la Casa Albă

Foto: Magna News

La vreo trei sferturi de secol dupa debarcarea în Normandia, militarii americani coboară din nou pe țărmurile nordice ale continentului, de data aceasta în portul german Bremenshaven, iar de acolo în Polonia. În orizontul mondial de așteptare al instalării în funcție a președintelui Donald Trump, suplimentarea prezenței militare americane pe flancul estic al NATO poate fi simbolică, dar nu și semnificativă. Prezenta permanentă, dar mereu rulata, a 4 000 de militari americani, cu tehnica de lupta necesară, în Polonia, în țările baltice, hotărâtă la summitul NATO 2016 de la Varșovia, este doar o moștenire, eventual incomodă sau nu îndeajuns perfectată (de pildă, cât costă, cine plătește) pe care Administrația Obama o lasă succesorului sau în funcție, care mai degrabă, “își vrea banii lui inapoi” (cum a zis cândva fostul premier britanic Margaret Thatcher) chiar și de la aliați. Sau poate, de ce nu, este un prim indiciu concret ca președintele Trump va onora angajamentele (în vigoare) asumate de prima superputere mondiala în Alianța Atlantică. Iată de ce debarcarea de la Bremenhaven nu prea poate fi semnificativă, adica lămuritoare în privința intențiilor noii presedinții a Americii.

Ce este însă gest simbolic, fără îndoială. E drept ca suplimentarea prezenței militare americane pe flancul est nu schimbă cu nimic raportul de forțe în zonă. Oficialii NATO amintesc înainte de venirea americanilor, Rusia a poziționat în apropiere de Moscova 330 000 de militari. Presa europeana observă de aceea ca prin patru batalioane, fiecare a câte 1 000 de militari, dislocate în Polonia și cele trei state baltice, flancul estic al Alianței nu se consolidează cine știe cât, militarmente vorbind. Dar, specifică ziaristul Brooks Tigner de la Euronews, “aceasta desfășurare se vrea a fi foarte politică”.
Adică? Rand Corporation explică pe larg, într-un raport, ca fortele Moscovei ar fi capabile să treacă frontierele și să se instaleze la Tallin si Vilnius în mai putin de 60 de ore, iar dacă aceste acțiuni ofensive s-ar produce mâine, NATO n-ar putea reacționa efectiv mai devreme de cinci zile.
Și atunci, care să fie rostul noii debarcări americane în Europa? “Să se pregătească să acționeze, când Rusia a instalat, in Kaliningrad și în Crimeea, suficiente sisteme de apărare antiaeriana pentru a face extrem de complicata orice intervenție a NATO din Polonia până la Marea Neagra?” – se întreba corespondentul la Varșovia al săptămânalului francez “Journal de Dimanche”. Întrebare: cu cei 4 000 în plus s-ar schimba situația pe teatrul de operațiuni? Sau în plan ”politic”?

A propos, la Marea Neagră se află și România, și ea stat membru al NATO, care se află tot în flancul est al Alianței. După summitul de la Varșovia, secretarul general al NATO a ținut să aducă la cunoștință ca “statele care au confirmat disponibilitatea de a trimite forțe terestre, navale și aeriene în România, pentru a consolida prezența NATO în Marea Neagră sunt Canada, Germania, Olanda, Polonia, Turcia și SUA”. Dacă au confirmat, așteptăm urmarea, nu?
Pana atunci, să râdem – sau nu prea – cu Radio France International, care socotea cam așa la 7 ianuarie 2017: “NATO este o realitate militară. Este evident mai puțin scump să fii membru al unei asemenea alianțe decât să-ți construiești propria aparare”. Până una-alta așa e, domnul Trump încă nu și-a adus chitanțierul în Biroul Oval.

Un răspuns

  1. Cred ca aceste trupe vor umple barurile de prin coclaurii acestor tari, unde isi pot lua leafa mai putin eroic dar mai sanatos. Oricum intr-un raboi cu Rusia ei sunt precum frecarea cu aerul. Respect dl. Corneliu Vlad, da, inca dar nu neaparat necesar un gest politic. Aceste gesturi s-au diluat precum functia de Director dupa 1990. Bine totusi ca aceste gesturi gratuite se vor imputina asa precum si viata aceasta de pana acum i-a imputinat nepermis „pe cei ce nu au si ne cer”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri