Calendarul internațional 2017 a început să prinda consistent înainte de a-i fi rupt prima filă. Primul eveniment, și ca dată, și ca importanță, este instalarea în functie a noului președinte al Americii, Donald Trump. Un experiment cu totul original sau nu prea. Pentru că, așa cum am mai observat, marile imperii procedează uneori la un fel de “năpârlire”, pentru a scăpa de balastul incomod și a se înnoi. Au făcut-o, de un secol încoace, Rusia – chiar în 1917, apoi Marea Britanie și Franța – prin resetarea vechilor imperii coloniale, China – prin “revoluția culturală” , iar acum – să vedem dacă și cum – America. Oricum, o spun chiar înainte de încheierea actualului exercițiu prezidențial american, (căci după, o vor spune toți) Barack Obama a fost unul dintre cei mai neperformanți locatari de la Casa Albă din ultima sută de ani.
Mari schimbări sunt de așteptat și în Europa, căci alegerile din Franța, Germania, Olanda, poate și Italia, ar putea aduce la putere sau într-o pozitie mult mai influentă formatii sau lideri de orientare populistă. Populismul fiind însă un cuvânt-valiză, adică în care poți pune orice, deci întelege orice, este mai potrivit să vorbim de eurorealism (ca să nu zicem euroscepticism) sau suveranism, naționalism, nativism…
Europa Unită pare a fi sortită, încă de la începuturile sale, să crească, să se extindă și să se aprofundeze prin prestații existențiale care o împing înainte dintr-o criză într-alta și lucrurile merg așa de peste o jumătate de secol. De câtva timp însă sunt tot mai sonori cei ce susțin că Europa Unită oricum va muri, asadar problema nu e dacă, ci când și cum. Adică: va deveni fie un construct cu trei inele concentrice în funcție de gradul de integrare, fie o comunitate cu două grupe, pe același criteriu, fie cine știe ce altceva. Unele state (Germania în primul rând) ar putea căuta succedanee în grupări noi, mai mici si mai eficiente, sau vor reanima formule mai vechi, ca grupul Visegrad.
Rusia și China vor continua, fiecare după propria rețetă, să se consolideze politic și economic în formulele existente, căci intr-o lume atât de imprevizibilă e mai prudent să te abții de la experimente.
Război mondial nu va fi , dar cel rece, care se va înteți, va fi tot mai hibrid, iar paranoia retorică belicoasa va recurge la tonuri tot mai acute.
Mult mai pasionante se presimt a fi în 2017 relațiile interstatale și alianțele dintre marile puteri. Axa Berlin-Moscova, vedeta până mai ieri, se va retrage din prim plan pentru a face loc noului/vechiului cuplu canonic Washington-Moscova. În noile conditii, istoricul tandem pare decis să producă pe eșichierul mondial schimbări și reașezari spectaculoase, de tipul Ialta, Malta. Sau poate, vorba cercetatorului francez Cyrille Bret, a propos de relația specială ce se profileaza între președinții Trump si Putin: “Afinitățile nu înseamnă neapărat o alianță ruso-americană”.
