Ştefan cel Mare este domnitorul român cu cea mai lungă domnie, el conducând Moldova între 1475 şi 1504. El a fost depăşit la acest capitol doar de regele Carol I, care a condus România timp de 48 de ani, între 1866 şi 1914. În anul 1486, Ştefan cel Mare a avut ultima sa bătălie cu turcii. Imperiul Otoman a trimis în Moldova o armată numeroasă pentru a-l înlătura pe Ştefan de la conducerea ţării şi pentru a-l numi pe Hronoda.
Răzeşii şi lefegiii voievodului moldovean au ieşit învingători, iar această bătălie a reprezentat ultima confruntare din războiul moldoveano-otoman purtat de vestitul Ştefan. Bătălia de la Şcheia, o localitate din judeţul Suceava, a avut loc la data de 6 martie 1486 între armata lui Ştefan cel Mare şi armata otomană. Turcii au pătruns în Moldova şi se îndreptau spre Cetatea de Scaun a Sucevei cu scopul de a-l înlătura de pe tronul ţării pe Ştefan şi de a-l instala la conducere pe Hronoda. Armata moldoveană a ieşit învingătoare, bătălia de la Şcheia fiind ultima purtată între Ştefan cel Mare şi Imperiul Otoman. Lupta nu a fost una uşoară şi în primă fază domnitorul moldovean a fost învins, Ştefan fiind protagonistul unui incident ce putea să-l coste viaţă. Marele voievod al Moldovei a căzut de pe cal şi a stat ascuns timp de câteva ore bune printre cadavre şi răniţi, până când a fost salvat de aprodul Purice. „<<Doamne, eu mă voi face o moviliţă, şi vino de te sui pe mine şi încalecă>>“. Şi s-au suit pe dânsul Ştefan-vodă şi au încălecat pre cal. Şi atunce au dzis Ştefan-vodă: <<Sărace Purece, de-oi scăpa eu şi tu, atunci ţi-i schimba numeli din Purice Movilă>>. Şi au dat Dumnedzeu şi au scăpat amândoi. Şi l-au şi făcut boier, armaş mare, pre Purece. Şi dintru acel Pureci aprodul s-au tras neamul Movileştilor, de au agiunsu de au fost şi domni dintru acel neam. Dar şi aprodzii atunce nu era din oameni proşti, cum sunt acum, ce era tot ficiori de boier”, a arătat cronicarul Ion Neculce în „O samă de cuvinte”.
Scăpat cu bine din această luptă, Ştefan i-a schimbat numele lui Purice în Movilă, al cărui familie a devenit una foarte importantă în Moldova, dând şi mai mulţi domnitori importanţie precum Ieremia, Simion şi Moise. Ştefan cel Mare a primit sprijin şi din partea boierului Pântece, care s-a arătat drept supus al lui Petru Hronda, însă l-a trădat pe acesta tăindu-i capul, pe care i l-a dus voievodului moldovean. Despre acest episod se vorbeşte în cronica moldo – germnană. „Pântece, care s-a supus lui Petru voievod şi l-a scos afară din bătălie, după ce l-a convins că de acum câştigase bătălia. Şi cu ceata lui au tăiat capul lui Petru voievod şi au adus capul lui Ştefan voievod. Astfel, a rămas Ştefan voievod stăpân în ţară, cu ajutorul lui Dumnezeu”, se arată în cronica moldo – germană.
