Caută
Close this search box.

O mărturie despre crima de onoare: Arsă de vie, de Souad

 

„Mi-am povestit viaţa pentru prima oară, forţându-mă să scot din memorie cele mai ascunse lucruri. A fost mai istovitor decât o mărturie în public şi mai dureros decât să răspund la întrebările copiilor. Sper că această carte va călători prin lume, că va ajunge şi în Cisiordania şi că bărbaţii nu o vor arde.” (Souad) 

Născută într-un sat din Cisiordania, Souad află repede că, în lumea tradiţională în care trăieşte ea, să fii fată este un blestem. Băieţii merg la şcoală, fetele nu. O fată trebuie doar să muncească şi să-şi facă rugăciunile. Dacă iese câtuşi de puţin din cuvântul tatălui, va fi bătută fără milă. O fată e mai puţin importantă decât un animal: dacă o familie are deja destule fete, cele care sunt în plus pot fi omorâte la naştere…

La şaptesprezece ani, Souad se îndrăgosteşte de un bărbat despre care nu ştie mai nimic, dar care ar putea fi eroul ce o va elibera din robia tatălui ei. Visând la iubire şi căsătorie într-o societate unde bărbaţii au toate drepturile, iar femeile doar îndatoriri, ea se îndreaptă fără să-şi dea seama spre catastrofă. Pentru că rămâne însărcinată şi îşi dezonorează astfel familia, cumnatul ei primeşte sarcina de a o pedepsi dându-i foc.

Salvată de colaboratoarea unei fundaţii umanitare, Souad ajunge în Franţa, unde începe o nouă viaţă şi unde îşi va face cunoscută povestea cutremurătoare.

Tradusă în zeci de limbi şi publicată în milioane de exemplare în întreaga lume, Arsă de vie, de Souad împreună cu Marie-Thérèse Cuny, a fost reeditată recent la Editura Polirom, în traducerea Oanei Cătălina Popescu.   

„Cu ani în urmă am întâlnit fete care veneau de departe, ca şi mine. Sunt ţinute ascunse. O tânără care nu mai avea picioare, agresată de doi vecini care au legat-o şi au aruncat-o sub tren. O alta pe care tatăl şi fratele ei au vrut să o ucidă cu lovituri de cuţit şi pe care au aruncat-o într-o pubelă. O alta pe care mama şi fraţii ei au aruncat-o pe fereastră: este paralizată. Şi celelalte despre care nu se vorbeşte, care au fost găsite prea târziu, moarte. Cele care au reuşit să fugă, dar au fost prinse în străinătate: sunt moarte. Cele care au putut scăpa la timp  şi se ascund, cu sau fără copii, virgine sau mame.

N-am întâlnit o femeie arsă ca mine – nu au supravieţuit. Iar eu mă ascund şi acum, nu-mi pot spune numele, nu-mi pot arăta chipul. Nu pot decât să vorbesc – este singura armă pe care o am.” (Souad)

Cartea a fost scrisă cu sprijinul Mariei-Thérèse Cuny, scriitoare, scenaristă, traducătoare şi prezentatoare de televiziune. A scris peste 50 de cărţi.

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri