Alexandru Oros este psiholog, specializat în psihoterapie integrativă, cu o bogată experiență în domeniul terapeutic.
Munca partenerului cu sine insusi este una individuala, dar necesita o practica efectuata in doi. In spectacolul pe care cuplul si-l ofera de-a lungul existentei sale, fiecare dintre cei doi actori poate interpreta rolul principal sau pe cel secundar, prin rotatie sau cum se inteleg. Important este ca relatia sa functioneze. Dar oare ce ascund culisele ? Ce stachete interne isi astern in cale cei doi?
1. Multi parteneri considera ca relatia trebuie sa se desfasoare conform unor reguli batute in cuie, un fel de ISO marital de la care nu ai voie sa te abati sub nici un chip. Odata ce ai gresit prin nerespectarea regulamentului, musai vei fi bestelit, criticat, sanctionat.
Adevarul este ca nu exista reguli clare in iubire. Standardizarea relatiei ar transforma-o intr-un fel de borcan pe care-l supraveghezi tot timpul, mai abitir decat pe butelie, stand cu frica in san sa nu se sparga, sa nu se dechida capacul si sa intre muste in el, sa nu faca floare iubirea pusa la murat dupa reguli cazone.
Fiecare relatie este unica in felul ei, constrangerea nefacand niciodata casa buna cu iubirea. Relatia intre parteneri constituie un sistem viu, in continua desfasurare si organizare. Viata este atat de surprinzatoare incat poate destrama chiar si un regulament perfect. Experienta cuplurilor care au rezistat in timp demonstreaza ca nu rigiditatea a constituit cheia succesului relational, ci adaptabilitatea , capacitatea partenerului de a se plia pe nevoile celuilalt, flexibilitatea in organizare reprezentand intotdeauna strategia castigatoare.
2. Multi parteneri cred ca principiul Yin si Yang este definitoriu intr-o relatie, in sensul ca fiecare femeie are in ea ceva masculin si fiecare barbat ceva feminin. Conform acestui principiu, Ea presupune ca El ar trebui s-o inteleaga mai mult, ar trebui sa fie mai sensibil, mai emotiv, sa-i citeasca gandurile – ca dovada a compatibilitatii. Si viceversa . In momentul in care isi dau seama de limitele partenerului, apare dezamagirea, tristetea, fiecare suspectandu-se de incompatibilitate cu celalalt..
Acest “mai “ ridica stacheta in mod inutil in comunicarea dintre parteneri. Pur si simplu exista diferente intre parteneri, diferente culturale, de mediu, familiale, psihologice, dar tocmai in asta consta frumusetea si unicitatea fiecarei povesti de dragoste. Descoperirea celuilalt cu mijloacele tale! Daca partenerul doreste o transformare a celuilalt, o imbunatatire fortata, un Matrix reincarcat al empatiei, va sfarsi prin a avea alaturi doar o persoana “injectata” emotional, precum buzele cu acid hialuronic. Nu poti fi “mai sensibil” peste noapte. Actorii care incearca asa ceva pe scena se numesc cabotini, efortul lor de a mima sensibilitatea mai rau facand rolului interpretat. In viata de zi cu zi este si mai rau, falsitatea in relatie avand un efect de boomerang. El se straduieste sa fie mai sensibil si, cu toate ca nu crede in performanta sa, ii reuseste o data. Ea crede ca el este mai sensibil, dar cand descopera ca nu-i asa, isi dubleaza suferinta. In tot acest timp, desi experienta este autentica, cei doi respira aerul unei mistificari.
Compatibilitatea in cuplu necesita un exercitiu zilnic, reluat cu atentia cuvenita de fiecare data si imbogatit cu experienta acumulata. Astfel, limitele partenerului vor constitui o sursa de noi experiente care sa va imbogateasca relatia si nu sa o saraceasca, iar diferentele – o provocare a propriilor limite.
3. Unii parteneri considera ca relatia lor este incompleta deoarece nu au experienta unui hobby comun. Altii joaca dame impreuna, citesc aceiasi autori, merg la cursuri de inot si dans. Impreuna. Ei, nu. Chestia asta poate sa functioneze precum picatura chinezeasca, erodand subtil parteneriatul.
Unii se pot agata de astfel de detalii crezand cu adevarat ca absolvirea in doi a cursului de ikebana ar duce relatia pe culmile perfectiunii.
Personal, daca pana ieri mi-a placut Cartarescu, dar azi il plasez pe locul 1 in preferintele mele pe Deepak Chopra, asta nu inseamna ca o las singura pe nevasta-mea suferind de nepotrivire de hobby.
4. Unii parteneri ajung sa creada ca relatia este pe duca pentru simplul fapt ca au ajuns sa se certe intre ei. In orice parteneriat se produc tensiuni. Unele sunt marunte, altele sunt percepute ca fiind de nesuportat. Realitatea este ca partenerii fac fata tensiunilor in functie de mecanismele de aparare dezvoltate. Dar si de cum vad lucrurile. Cearta poate fi vazuta drept:
O discutie = Oamenii vorbesc pe rand, ascultandu-se cu adevarat unul pe celalalt.
O cearta = Toata lumea vorbeste, nimeni nu asculta.
O discutie = Doi oameni se confrunta cu o problema.
O cearta = Doi oameni se confrunta unul cu celalalt.
O discutie = Este despre situatia de fata.
O cearta = Este rareori cu adevarat despre subiectul disputei.
O discutie = Este despre un subiect important.
O cearta = Este rareori despre altceva decat cine are si cine nu are dreptate.
O discutie = Are milioane de motive intemeiate pentru a fi purtata.
O cearta =NU exista niciun motiv intemeiat pentru a o avea.
O discutie = Poate rezolva o problema.
O cearta = Nu rezolva niciodata ceva cu adevarat.
O discutie = Se sfarseste atunci cand oamenii se pun de acord in privinta unei solutii.
O cearta = Nu se termina, doar asteapta sa fie redeclansata/continuata in urmatoarea cearta.
O discutie = Cei care rezolva problema castiga.
O cearta = Nu castiga nimeni.
Sursa: cabinetpsihologbucuresti.ro
