Ştiaţi că oraşul Cluj-Napoca se numea ”Claudiopoli” în anul 1820? Sau că în 1921 nu se putea circula cu bicileta prin Alba-Iulia decât cu permis de circulaţie pentru bicilete, pe care apărea obligatoriu şi numărul de înmatriculare al vehiculului pe două roţi?
Legitimație de spioancă… din 1922
Poliţist absolvent de factultate economică, Valentin Manache, fost filatelist, şi-a schimbat hobby-ul cu 10 ani în urmă şi a a început să colecţioneze documente piliţieneşti. Acuma a juns să aibă un fel de muzeu particular.
”Am cheltuit aproxiamtiv 2.000 de euro pe acestă colecţie şi am negociat pentru fiecare obiect în parte. Nu este o valoare băneacă mare, dar valoarea documentară este destul de consistentă. De aceea mă gândesc ca, la un moment dat, să o donez Academiei Române”, a spus colecţionarul.
Printre piesele de rezistenţă ale colecţiei se numără un act de identitate ”bionic” emis în anul 1943, care conţinea amprenta degetului arătător al titularului actului – lucru care nu ar fi rău să se întâmple nici acum, în opinia lui Valentin Manache.
Colecţionarul are câteva documente care atestă că în România mijlocului de secol XX nu se putea circula cu bicicleta în spaţii publice decât cu permis, ca la şoferi – sau ”şofeuri”, în varianta oficială a anului 1921.
Apropo de şoferi, coelcţia deţine un permis de şoferiţă din 1925. Titularul, Virginia Dimopol, avea profesiunea: ”proprietară”.
Unul din documente, un regulament pentru poliţiile locale din Transilvanuia epocii habsburgice din anului 1820, scris în latină – limba oficială la vremea respectivă, denumeşte localitatea de tipărire drept ”Claudiopoli”. Acesta este numele latin al oraşului Cluj-Napoca folosit oficial în memoria împăratului roman Claudius.
Cel mai spectaculos document este legitimaţia de „spioancă”, emisă în anul 1922 şi emis de Poliţia şi Siguranţa Generală. Este o femeie de etnie maghiară, după nume, Piroska Nagy, care este „agent special”, respectiv un fel de agent doi şi-un sfert în variantă actuală.
