Vremurile în care masele se supărau tare dacă erau minţite s-au risipit ca un fum. Sunt bune doar pentru cartea de istorie (vezi răscoala lui Spartacus, revoluţia franceză, altele).
Dar în zilele noastre, minciunica pare să se fi integrat atât de bine tabieturilor cotidiene încât nu mai deranjează pe nimeni. Este o floare la butonieră, draga de ea, o figură de stil, un joc de societate la modă, o ilustrare a bunelor maniere.
Este, de asemenea – în cercurile oamenilor subțiri, pe care poporul îi admiră și-i votează, o ghiduşie îngăduită, o cimilitură, o bătaie amicală pe umărul omului de rând. A fi minţit de câteva ori pe zi nu este mai neplăcut decât pişcăturile unui roi de ţânţari și prezintă marele avantaj că te călește pentru minciunile mai elaborate ce pot urma, ori – mai știi, chiar pentru Marele Minciunoi.
Supărarea mare ţine însă de nivelul, mai ridicat ori mai scăzut, al calităţii. Oamenii ridică din umeri şi-şi văd de treabă când şefii lor le spun o minciunică. Asta e meseria şefilor. Dar le sare rău ţandăra dacă minciunica e una de proastă calitate.
Variantă a romanticului “minte-mă frumos”, nevoia de superminciuni democratice de calitate se distinge în contemporaneitate prin crearea unei adevărate dependenţe.
Nu cu mult timp înainte, românul modern nu mai accepta să fie minţit oricum. A-l încerca prin minciunele stângace, copilării, neadevăruri anemice, era o insultă adusă spiritului său, inteligenţei, antrenamentului la scenarii. Căci el lua minciuna ca pe o provocare. A-l provoca la modul pueril însemna a-l face prost pe faţă. Ei, între timp ne-am mai obișnuit, căci, vorba poetului, bucuroși le ducem toate…
Să luăm cazul unui consumator de ştiri mediu antrenat. Dacă i se spune că, începând de luna viitoare, nivelul lui de trai va creşte spectaculos, prezentându-i-se şi un pachet de grafice, cetăţeanul va adormi instantaneu de fericire.
Mai mult. Dacă este anunţat că în spatele blocului său a căzut un meteorit de o sută de tone de aur pur, el se duce (din instinct) să-l ascundă şi să-l valorifice, dar un pic mai neîncrezător. Căci meteoritul, faţă de minciunica de adineaori, cu nivelul de trai, nu e chiar atât de gogonat, deci poate fi neadevărat.
Şi chiar dacă nu sunt reale, nici meteoritul de aur, nici creșterea nivelului de trai, merită să le crezi, pentru noaptea de vise şi planuri care urmează.
Nimic mai simplu aşadar, decât a alege minciuna potrivită. De pildă prognoza conform căreia, dacă un demnitar este băgat la pușcărie, va urma o ploaie de pucioasă…
