Biserica Colțea este un punct de reper al capitalei, fiind amplasată în imediata vecinătate a Pieței Universității. Construcția acestui lăcaș de cult este specifică stilului brâncovenesc, însă se îmbină și elemente bizantine și baroc italian, iar ridicarea lui a durat numai trei ani, între 1695-1698.
Ctitorul bisericii a fost spătarul Mihai Cantacuzino. Deși ctitorită de acesta, biserica nu i-a purtat niciodată numele, ci a fost botezată Colțea, după numele celui care i-a vîndut terenul. Pe acest teren fusese construită anterior o mică biserică din lemn, a cărui ctitor a fost fratele lui Colțea Doicescu. De fapt, această biserică face parte dintr-un complex arhitectural reprezentativ al Bucureștiului. Acest ansamblu cuprindea la început un spital, o biserică și trei paraclise, dar la acestea se mai adăugau câteva anexe și turnul Colței de la intrare, demolat în 1888. Biserica și spitalul de astăzi sunt vegheate de statuia marelui lor ctitor.
Cutremurul din 1838, a distrus serios biserica, iar lăcașul a fost refăcut în 1841 de arhitectul Faiser. Picturile interioare au fost și ele refăcute în 1781 de către Gheorghe Tăttărescu care a alternat diverse motive și decorațiuni din imitație de marmură. În biserică, pe peretele din partea de vest al pronaosului, se află tabloul votiv, înfățișându-l pe spătarul Mihai Cantacuzino împreună cu soția sa Maria. Mai târziu, în 1895, în timpul reparațiilor supravegheate de arhitectul Gheorghe. Mandrea, s-a descoperit sub tencuiala exterioară o zugrăveală în frescă, roșu cu negru, care acoperea biserica, și care i-a fost atribuită lui Pârvu Mutu. Bombardamentele din anul 1944 au afectat din nou mica biserică, lucrările de refacere și de consolidare având loc în 1949, apoi, între 1950 și 1955 a fost reconstruit turnul clopotniță de pe pronaos, după proiectul arhitectului Horia Teodoru. Cutremurul din 1977 a avariat grav biserica. Citeste mai departe articolul pe TopArhitecti.ro
