Cartierul se află lângă fosta uzine „23 August” şi este locuit preponderent de romi, clan de spoitori, dar şi de români. Convieţuirea este oarecum cu năbădăi. Un fost proprietar al unei case din acestă zonă s-a trezit că mai mulţi romi au buletine făcute pe adresa sa! Firma de telefonie a refuzat să-i facă contract până nu a plătit, oficial, o taxă de „mare risc”, din cauza ţepelor care se trag aici.
Obligat să plătească garanție de cartier rău famat în București
În acest cartier de la marginea oraşului, poreclit ”Brăţara morţii”, de la strada principală a acestui cartier, locuieşte o comunitate de ţigani spoitori, care se ocupa, în anii trecuţi, cu reciclarea materialelor strânse de la groapa de gunoi Glina, sau de oriunde se puteau colecta reciclabile. Până prin anul 2005, în faţa fiecărei case locuite de familii de romi era câte o cadă în care se spăla hârtia adunată din gropile de gunoi. Străzile au fost ulterior asfaltate, s-a băgat apă şi canalizare, au dispărut căzile. Romii nu s-au branşat însă la reţeua municipală. Au preferat să spargă magistrala de apă potabilă de lângă cartier, să pună un dop şi să se alimenteze de acolo cu găleţile, când au nevoie. De aici până la o epidemie e-coli nu e decât un pas…
”Eu am cumpărat locul în 2010. Mi s-a părut straniu că pentru încheierea unui contract de telefonie mobilă a trebuit să plătesc taxă pentru <zonă de risc> de 122 de lei ! Iniţial nu am înţeles ce reprezintă; apoi am aflat”, spune DMV. Dumirirea a fost simplă, a venit peste el o firmă de recuperare care îi cerea să plătească o datorie la curentul electric de 196,93 lei. Datoria era pe adresa lui, dar pe alt nume.
”Ulterior am aflat ce tot căutau ei prin gunoiul pe care îl punema la poartă : scoteau facturile mele şi falsificau datele. Nu singuri, ei sunt mereu ajutaţi de cineva. Prin fals şi uz de fals, gruparea infracţională constituită aici dă ţepe prin contracte false de energie electrică, telefonie, apă şi canalizare. Nu numai de la mine, de la oricine! Canalizarea mea, de pildă, era închiriată către o altă persoană, de către ApaNova. Nu ştiu cum au făcut contractul. Am sesizat poliţia de nenumărate ori, am făcut plângeri peste plângeri, dar se pare că cineva îi protejează. Altfel nu îmi explic cum pot avea maşini de lux la poartă dar să trăiască din ajutor social. Am depistat vreo şase cercetaţi penal şi chiar condamnaţi, care aveau adresa în casa mea. Este uluitor! În orice caz, eu am renunțat la luptă! M-am mutat din acel cartier”, ne-a explicat DMV, președintele organizației civice din sectorul 3, unde s eaflă și cartierul ”Brățara morții”.
Clientul ”CORNEL FA – !!!!!” a încheiat un contract cu Enel prin uz de fals
Cum a devenit omul dator la Enel, fără să fi consumat? Pe adresa sa a fost încheiat un contract de furnizare fictiv, pe numele, cel puţin ciudat: ”Cornel FA – !!!!!”. Conectarea s-a făcut, de fapt, la casa vecină…
”Transmiterea către dumneavoastră a facturilor de energie electrică emise pe numele FA Cornel a fost cauzată de faptul că, la adresa în discuţie, în sistemul informatic al furnizorului existau 2 locuri de consum, unul pe numele dumneavoastră şi celălalt pe numele menţionat anterior. În urma sesizării dumneavoastră şi a verificărilor efectuate, furnizorul a transmis OD un Ordin de lucru în vederea rezilierii contractului de furnizare a energiei electrice aferent celulalt loc de consum, în data de20.05.2011 reprezentanţii OD procedând al demontarea grupului de măsurare a energiei electrice aferente acestuia”, i-a explicat ENEL clientului DMV. Dar dacă omul nu observa? De asemnea, cum s-a făcut acel contract pe o adresă care avea deja contract şi cum s-a făcut conectarea la o altă adresă decât cea din contract? Clientul nu a primit nici un răspuns la aceste întrebări.
Urmași ai călăilor de la Obor
”Brățara morții” este un loc legat, în mod straniu, de un anumit grup de romi spoitori aduși cîndva în zona actualei Piețe Obor. Documentele care descriu finalul secolului al XVIII-lea în Ţara Românească pomenesc despre locul unde erau osândiţi infractorii bucureşteni: Târgul de Afară, actualul Oborul. Osânditul era adus într-o căruţă fără coviltir pe actuala Cale a Moşilor, cu o pancartă de gât, un fel de etichetă din lemn, pe care scria infracţiunea: tâlhar, criminal, violator etc.
Ajuns în Obor, osânditul era dat jos şi „muncit” – adică i se aplica pedeapsa, corecţia. Sancţiunile erau foarte sângeroase, de la bătaia cu biciul, la mutilări sau decapitări, după Codul Penal bizantin. În general, hoţului li se tăia mâna, iar violatorului, penisul. După execuţie, partea de corp desprinsă era bătută în cuie pe gardurile din preajmă şi ţinută acolo câteva zile, pentru ca mulţimea să vadă că nu este bine să încalci legile. Chiar şi tigvele celor decapitaţi erau pironite pe uluci. Toate execuţiile erau publice.
La un moment dat bucureştenii au refuzat să-şi mai mânjească mâinile cu sânge, iar din lipsă de călăi, autorităţile au apelat la câteva familii de ţigani. Acestea au acceptat slujba şi s-au stabilit în zona Obor. Până spre epoca modernă a României, când aceste execuţii dispar, meseria de călău a fost exclusiv ţigănească.
În ultima sută de ani comunitatea de ţigani de la Obor s-a muta… în actualul cartie ”Brăţara morţii”. Mai ales după ce s-a dechis aici, în perioada interbelică, o groapă de gunoi, astupată ulterior de comunişti şi decopertată de romi, după 1990, în căutare de fier vechi. Actualii romi sunt urmași ai ”gâzilor” care trăiau la Obor cu trei sute de ani în urmă… Dolar, Sandu, Danciu, deveniți colectori de regenerabile și, în general, supraviețuitori prin orice mijloace găsesc la îndemână.
