Postul Sfintelor Paști, cunoscut și ca Postul Mare, precede Sărbătoarea Sfintelor Paști. Dintre posturile de peste an rânduite de Biserica Ortodoxă, acesta este cel mai aspru și cel mai lung, căci durează 40 de zile, la care se adaugă Săptămâna Patimilor.
Ultima zi în care se mai poate mânca „de dulce” este cea a lăsatului secului. La începutul Postului Mare, însă, există două astfel de zile, în săptămâni consecutive: o zi pentru lăsatul secului de carne (Duminica Înfricoșătoarei Judecăți), care are loc anul acesta la 19 februarie, iar cealaltă pentru lactate, ouă și pește (Duminica Izgonirii lui Adam din Rai), anul acesta la 26 februarie.
Săptămâna dintre aceste două duminici se numește ”Săptămâna alba” sau ”Săptămâna brânzei”, pentru că, în această perioadă, se mai pot consuma lactate și pește. Anul acesta, Săptămâna albă este între 20 și 26 februarie. Este o intrare treptată în Postul Mare, după ospețele din „Câșlegii de Iarnă”, respectiv din perioada dintre Crăciun și Lăsatul secului, când se fac petreceri, nunți etc.
De asemenea, aceste zile mai sunt cunoscute în popor ca fiind ”Săptămâna nebunilor”, pentru că acum numai nebunii pornesc a se însura, numai proștii și urâții satelor abia acum dau zor ca să se căsătorească, pe când toți cei cuminți, câți au avut de gând să se însoare în decursul cârnilegilor, s-au însurat deja cu mult mai înainte.
Este ultima săptămână dinaintea unei lungi perioade de privațiuni și, prin urmare, este un răstimp de agitație, veselie, care culminează cu petrecerea plină de excese dată cu o zi înainte de intrarea în post.
Fiecare zi a săptămânii are un ritual propriu
Zilele acestei săptămâni au și ele denumiri corespunzătoare. Prima zi este Lunea albă, cunoscută și ca Lunea burdufului, pentru că atunci se taie burduful de brânză. În Marțea albă, e bine să se mănânce brânză. Nu se spală rufe și nu se face baie, fiindcă albește părul. În Miercurea albă este dezlegare la lactate și pește. Nici în această zi nu e bine să te speli pe cap, ca să nu încărunțești de timpuriu. În Joia nepomenită sau Joia necurată, femeile spală cămășile, ca să fie albe peste an, dar nu torc, ca să nu le fie în primejdie bărbații, duși cu treburi la pădure. Se mai numește și Joia furnicilor, pentru că femeile aduc ofrande acestor insecte. Se face o turtă din făină sau din mălai, care se unge cu unt sau cu brânză și se așază pe un mușuroi, pentru ca insectele să aibă ce mânca și să nu facă pagube în timpul verii. Urmează prima din cele 12 vineri scumpe de peste an, care se marchează înaintea fiecărui praznic. Se țin cu post și rugăciune, mâncând numai seara, pentru binele casei și pentru curățirea sufletului.
Săptămâna nebunilor se încheie cu duminica de lăsatul secului de brânză, ultima zi de petrecere înaintea postului Sfintelor Paști.
Au apărut ghioceii în Cișmigiu…
