Cum, doamnă, pomană din banii statului?

Managerul Spitalului Colentina m-a surprins prin inflexibilitatea reacțiilor sale publice. Vă spun drept, de multă vreme nu am mai auzit pe cineva atât de lipsit de tact, care explica la televizor de ce a pus normă de oră unui spital întreg. Pe scurt, la Colentina, până la ora 3 după amiază se lucrează, apoi, fără discuții, toți doctorii fac ore neplătite. Iar ca să culmineze în absurd, își argumentează prostiile: ”nu facem pomană din banii statului”.

Păi doamna doctor, pomană statului facem noi, milioanele de adulți care plătim taxe și impozite, inclusiv salariul dumneavoastră. Știm că nu vă pasă de acest detaliu, atâta vreme cât nu riscați pușcăria pentru statul degeaba. Altfel, e greu de înțeles cum directorul unui spital public încurajează munca la negru. Sunt convinsă că nu știți normele Codului Muncii, care sancționeaza folosirea personalului peste program, adică angajații nu au voie să facă ore suplimentare decât remunerați. În plus, cum ați putea, legal vorbind, să încheiați contracte de voluntariat cu angajații unui spital întreg? Dincolo de retorism, să explicăm cum a ajuns această doamnă să debiteze inepții în fața unei țări întregi. Doi neurochirurgi tineri si foarte talentati de la Colentina au ieșit în spațiul public și au explicat cum nu pot să opereze, la modul cel mai practic, din cauza măsurilor de ordin funcțional. Medicii au venit cu exemplul a doi pacienți cu tumori benigne pe creier, care nu pot fi operați și apoi monitorizați de medicii de la terapie intensivă, din cauză că programul de lucru se termină la ora 3. Situația e cu atât mai dramatică cu cât intervențiile chirugicale, din cauza infrastructurii, nu pot fi efectuate în alt spital public.

Cine este de fapt managerul Silvi Ifrim, desemnată de însăși Gabriela Firea să conducă un spital așa complex, cu multe secții? Vine de la ”Ana Aslan”, de la geriatrie, unde a provocat ultimul scandal, fiind denunțătoarea fostului director de acolo, a profesorului Prada. Ambițiile și caracterul dificil au facut-o destul de antipatică printre colegi. Dincolo de resentimentele celor din jur, cert este că acum a greșit grav și perseverează în eroare. Am văzut manageri de spital care, cu aceeași alocație bugetară și resurse umane precare, au creat modele de unități medicale. Sunt oameni care se pricep efectiv să gestioneze, nu să încurce.

Numirile politice fac mai mult rău decât bine sistemului de sănătate. Cel puțin de la medici, chiar și manageri ajunși din întâmplare, mă aștept să aibă mai multă compasiune, să știe să prețuiască șansele la viață a celor bolnavi. Suferința nu e cuantificabilă, așa cum pomana din banii statului e invocată în mod gratuit.