Pentru a semna un contract în România ţi se cere: copie după cartea de identitate, seria şi numărul cărţii de identitate, separat, dar şi codul numeric personal, tot separat. Ce nevoie are toată lumea, pentru orice fleac, de codul numeric personal? De asemenea, se cere numărul de telefon, adresa de e-mail, adresa de acasă etc. De ce? Vă prezentăm “acţiunea accidentul”, relatată de păgubit, ca privire de ansamblu asupra destinaţiei pe care o pot primi aceste informaţii ajunse la mafia datelor personale….
“Buna ziua,
Mă numesc Gabriela Masuri şi locuiesc în USA de 17 ani, vin când pot în România, unde tatăl meu locuieşte singur. Vineri (3 februarie – n.r.) dimineaţa în jurul 7,45 ( în România 14;45) am primit un telefon fara numar ID si prin care am aflat ca tatal meu de 77 de ani a avut un grav accident, el a fost şoferul, sunt 3 decedaţi în acest accident şi cel vinovat e celalălt şofer care a fugit de la locul accidentului. Mi-au spus că tatăl meu e în stare gravă şi cş trebuie transportat la Spitalul Elias de urgenţă cu elicopterul, că are şira spinării şi bazinul rupt, cu hemoragie internă şi este programat pentru operaţie, numai că asigurarea de sănătate nu acoperă costul total al operaţiei şi trebuie să plătesc 1.550 de dolari prin WEster Union. Am plătit în două tranşe ca să-i salvez viaţa tatălui meu. Ştiau date despre maşina tatălui meu şi alte amănunte. Am intrat într-un şoc de panică, disperare că nu îmi mai văd tatăl niciodată şi trebuie să-l salvez orice ar fi. Disperată, am făcut tranzacţia de bani pe numele unui individ Ioan Marcel Mrorşan. M-au ţinut pe telefon 3 ore în care au solicitat încă o tranzacţie de 950 euro pentru transfuzia de sânge care urmează după operaţia de şapte ore. Ceva s-a întâmplat în România, că banii de transfuzie nu au mai fost ridicaţi şi i-am recuperat. Mi-au dat date unde îl pot găsi pe tatăl meu, la spital în Bucureşti, numărul doctoriţei şi numărul de telefon. Acum urma ca tot “ Poliţistul din Sibiu “ să îmi rezerve biletul de zbor, să vin de urgenţă în Bucureşti. Chitantele pe care le aveam de la tranzacţia de bani m-a făcut să merg la Oficiu poştal de aici să le trimit la Ministerul Sănătăţii în Bucureşti.
Poşta de aici mi-au dat înapoi plicul şi am chitantele ca amintire. E de necrezut ce mi s-a întâmplat şi legal nu se poate face nimic. Totul a fost fals! Victorie pentru ei! M-au păcălit drastic. Dacă se poate să îmi daţi un sfat, aş aprecia mult de tot. Vă mulţumesc anticipat”.
Desigur, primul pas este consultarea unui avocat. Ceea ce trebuia făcut de la început: verificarea informaţiei! În România au fost mii de cazuri de persoane care “au câştigat” ceva şi care, pentru a intra în posesia “câştigului gratuit”, au plătit “o mică sumă de bani”. De unde aveau acei borfaşi numărul de telefon al “victimelor”? De unde aveau, în multer cazuri, datele personale din buletin, pe care le spunea în scopul de a da credibilitate farsei?
