Caută
Close this search box.

Fenomenul de acaparare a terenurilor agricole, motiv de îngrijorare în România

În general, se consideră că Europa nu este vizată de „acapararea de terenuri la nivel global”, termenul uzual pentru a descrie creșterea, la nivel global, a interesului pentru terenuri agricole și sporirea numărului de tranzacții funciare la scară largă din întreaga lume. Nimic mai fals. În prezent, în Uniunea Europeană are loc o acaparare a terenurilor agricole, caracterizată de un anumit grad de posesiune a terenurilor de către cetățeni străini, de dobândirea controlului asupra unor suprafețe extinse de teren, precum și de nereguli care au însoțit diversele tranzacții funciare. Anvergura și intensitatea acestui proces în Uniunea Europeană sunt limitate în comparație cu situația din unele țări din Africa, Asia, America Latină și foste țări sovietice din Europa și Asia, iar dovezile preliminare arată că procesul de acaparare de terenuri se concentrează în mod special în statele membre din Europa de Est. Acapararea de terenuri agricole implică un grup eterogen de actori, atât interni, cât și externi, statali și nestatali, persoane fizice și juridice. În afară de stabilirea în Europa a unor întreprinderi mari, corporatiste, din domeniul agriculturii, cu implicarea unor capitaluri din întreaga lume, goana după teren a adus cu sine implicarea în achizițiile de terenuri agricole a unei noi clase de investitori financiari, neimplicați în mod tradițional în sectorul agricol, alcătuită din grupuri bancare, fonduri de investiții, traderi individuali și societăți cu capital privat. Acapararea de terenuri agricole în Europa implică și o nouă categorie de „brokeri de tranzacții funciare”, alcătuită din speculanți și escroci care intermediază interesele companiilor și ale statelor în materie de terenuri. La o privire mai atentă se poate observa că, de mai mulți ani, concentrarea terenurilor agricole este o realitate şi în România.

Nu există informații statistice oficiale cu privire la numărul străinilor care dețin terenuri agricole, dar, conform datelor din diferite surse, în prezent, până la 10% din suprafețele agrare au ajuns în posesia unor investitori din afara Uniunii, iar alte 20-30% sunt controlate de investitori din ţările membre. De exemplu, în județul Timiș, se estimează că aproximativ 150.000 hectare de teren agricol, aproape o treime din suprafața agricolă a județului, este cultivată de întreprinderi aflate în proprietatea unor cetățeni italieni. Cea mai mare parte a terenului cultivat se află, de asemenea, în proprietatea acestor întreprinderi străine. În România, numărul tranzacțiilor cu terenuri și suprafața vândută au crescut de peste trei ori între 2005 și 2009. Tocmai în scopul unei mai bune monitorizări și control al acestui fenomen, a fost gândit un proiect de raport prezentat și votat în cadru Comisiei de Agricultură și Dezvoltare Rurală din cadrul Parlamentului European, iar Daniel Buda a fost unul dintre cei mai activi euroaleşi pe această temă.

„Concentrarea terenurilor se referă la situația în care comerțul cu terenuri agricole este caracterizat de un ordin de mărime al achizițiilor de terenuri care nu este uzual în Europa. Cifrele disponibile pentru 2010 indică faptul că, la nivelul UE-27, doar 3 % din exploatații dețineau deja controlul asupra 50 % din terenurile europene utilizate în scopuri agricole și, în schimb, în anul 2012, 80 % din exploatații dețineau doar 12 % din terenurile agricole. Gradul de concentrare a terenurilor agricole în Europa este similar distribuției neuniforme a proprietății funciare de exemplu în Brazilia, Columbia și Filipine. Terenurile agricole nu sunt bunuri comerciale obișnuite, deoarece solul nu poate fi multiplicat, iar accesul la acesta face parte din drepturile omului. Concentrarea terenurilor agricole în mâinile unui număr mic de actori este asociată cu efecte sociale, culturale, economice și politice profunde în toate statele membre ale UE. Alături de alți colegi, membrii ai Comisiei de Agricultură și Dezvoltare Rurală am depus 25 de amendamente la proiectul propus pentru vot, care au primit vot favorabil. Am subliniat prin acestea faptul că accesul la teren are un impact direct asupra valorificării multor drepturi ale omului, precum și asupra Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Terenul agricol este cu atât mai important, cu cât principala sursă de producție a produselor alimentare și furajere. Organizarea deficitară în acest caz are legătură cu faptul că statele membre au sisteme de reglementare diferite cu privire la drepturile cutumiare asupra terenurilor și proprietatea funciară, care sunt dificil de comparat. De asemenea, am subliniat faptul că statele membre ar trebui să dețină responsabilitatea exclusivă asupra politicii privind piața funciară. Nu trebuie uitat faptul că obiectivul politicii agricole europene este de a conserva modelul agricol european, bazat pe o agricultură multifuncțională, caracterizată de exploatații familiale și cooperative care dețin capital, de o distribuție amplă a proprietății și de o structură agricolă diversificată, legată de locul de reședință, cu tradiții, certitudine juridică și responsabilitate. Noua generație de fermieri și tineri care doresc să se implice în agricultură aduce un suflu nou în domeniul inovării și punerii în aplicare a unor practici agricole sustenabile, absorbția instrumentelor financiare cu finanțare din PAC, în special FEADR, ar putea asigura condiții favorabile pentru sprijinirea proiectelor lor comerciale din domeniul agriculturii. Pentru o administrare transparentă a terenurilor agricole, am solicitat Comisiei și statelor membre să asigure colectarea periodică de date în legătură cu suma arendelor și prețurile terenurilor, achizițiile funciare de mare anvergură, încălcările drepturilor cutumiare asupra terenurilor și inflația speculativă a prețurilor pentru toate vânzările și închirierile de terenuri sau de cote de participare de către exploatațiile agricole. De asemenea să creeze un temei juridic pe baza căruia să se asigure, periodic, strângerea de date de calitate comparabilă în legătură cu suma arendelor și prețurile terenurilor pentru toate vânzările de terenuri sau de cote de participare de către exploatațiile agricole din toate statele membre. Prin amendamentele depuse, am mai solicitat Comisiei să încurajeze împărtășirea celor mai bune practici din domeniul legislațiilor naționale pentru a identifica măsuri de garantare a terenurilor agricole și a activităților agricole și să se asigure că beneficiarii ajutoarelor financiare directe sunt exclusiv fermierii activi. Pe lângă concentrarea terenurilor, o altă amenințare vine din utilizarea terenurilor în alte scopuri decât cel agricol, cum ar fi impermeabilizarea solului, urbanizarea, turismul și proiectele de infrastructură“, a explicat euroalesul Daniel Buda.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri