Un fost comandant de cursă lungă, Valentin Stan, a povestit în volumul autobiografic „Marinarul“, apărut la editura „Universul Familiei“, un conflict pe care l-a avut cu Traian Băsescu, pe atunci reprezentantul Navrom la Anvers, funcție deținută între 1987 și 1989.
Întâmplarea din carte se petrecea la începutul anului 1989. Zimnicea, nava pe care o conducea Stan, a fost avariată în urma unei furtuni în Marea Egee, apărută ca din senin. Cargoul de 4800 tdw, construit în 1984 în șantierul de la Brăila, efectua un voiaj pe ruta Galați – Casablanca – Anvers, fiind încărcat cu aproape 3.000 de tone de cherestea. La 9 decembrie 1988, motorul principal a fost avariat. Așa cum erau procedurile, a cerut ajutor la Anvers. Așa s-a întâlnit cu Traian Băsescu.
„În cabina șefului mecanic era Traian Băsescu. Figură spălăcită, chelie pronunțată, cu șuvițe de păr lungi și răsleț lipite într-o parte, privire șașie. Când vorbea, ținea capul plecat într-o parte și fața orientată oblic, spre o direcție razantă cu interlocutorul. De vârstă medie, mai tânăr ca mine, sub patruzeci de ani, statură potrivită, voce baritonală. Una peste alta, om urât“, a notat Valentin Stan. „După o discuţie preliminară cu şantierul Belliard, Băsescu se prezentase la bord cu cotaţia lucrărilor, evaluată la 597.000 de franci belgieni. Bomba era alta, că valoarea totală nu mai era cea iniţială, ci aproape dublă, umflată cu peste 11.000 de dolari. Era ora 1 noaptea. Mă uitam la «reprezentantul nostru» şi nu-mi credeam ochilor. Îmi dădeam seama că tot ceea ce făcea era teatru. Eram convins că singura lui arzătoare dorință era să mă audă zicând: «Dați, domnule, actele alea să le semnez»! Fără să-mi întindă mâna, se îndreptase spre ușă, dar nu părăsise încăperea înainte de a-mi ura: „«Sincer să fiu, aș avea o mare plăcere să vă jignesc, dar nu pot. Mă oprește bunul simț!». Nu-i răspunsesem nimic. Nu merita. Îl disprețuisem din priviri atât cât fusesem în stare și cred că fusesem destul. Nu am vrut să semnez, pentru că nu se respectase contractul. A fost depăşită valoarea cu peste 10.000 de dolari (…). Fusesem chemat la NAVROM. Iar pe drumuri. Aflasem că Băsescu era plecat la Bucureşti, la ministrul Aron (…). Îmi dădeam seama, nu era greu să realizez acest lucru, că se juca un scenariu. Băsescu, peste două zile, avea să ia, mulţumit şi liniştit, avionul spre Bruxelles“, a mai notat Valentin Stan în cartea sa.
