Caută
Close this search box.

Afecţiune ieşită din comun: cutremurul din 1977 a scos-o la pensie de ”boala fricii”

Are 60 de ani şi trăieşte din pensia de boală de 485 de lei, pe care o primeşte după ce s-a îmbolnăvit de spaima cutremurului din 1977. În decembrie 1989 a participat la Revoluţie, are diplomă în acest sens, dar nu beneficiază de nici un drept conferit de Legea 42/1990. Acum trăieşte cu 485 de lei, pensia de ”boală a fricii”…

Vasila Laţiu (60 de ani) este foarte fricoasă şi foarte curajoasă în acelaşi timp. La vârsat de 21 de ani, cutremurul din 1977 a speriat-o atât de tare încât s-a îmbolnăvit de ”sindrom discordant”. Adică boala groazei! ”Am simţit o durere în capul pieptului, un junghi pe şira spinării şi mi-a crescut presiunea în cap. Am început să tremur şi să mă zbat de panică. M-au dus la babe, la vraci, dar nu a dat rezultat. Am fost internată şi am stat mai mult prin spitale. Am trecut prin 17 electroşocuri, iau calmante cu pumnul, nu doresc nimănui să treacă prin aşa ceva. De atunci nu pot sta singură, am nevoie de însoţitor, altfel intru în atac de panică”, explică femeia.

Soţul a trebuit să semneze pe propria răspundere că o ia de nevastă

La un moment dat, prin 1978, medicii au îndemnat-o pe mama ei: ”Mărit-o!” Iniţial, mama s-a opus, ”Doctore, dar de ce nu o iei tu?”, dar în 1979 soarta a vrut ca Vasila să îşi întâlnească perechea. În câteva luni a devenit nevastă. De fapt, a fost mai mult o  ”luare în primire”, pentru că înainte de a intra în posesia certificatului de căsătorie, soţul a trebuie să semneze că ia la cunoştinţă faptul că femeia este bolnavă şi să promită că va avea grijă de ea. A fost şi anul în care medicii au decis să o scoată la pensie pe caz de boală cu ”sindrom discordant”. Boala groazei.

La vremea respectivă primea 678 de lei pe lună. Soţul lucra în metrologie şi avea salariu bun. Au fost fericiţi, au doi copiii frumoşi, băiat şi fată, iar în 1986 Vasila s-a înscris la o postliceală de asistenţi medicali – dacă tot era toată ziua bună ziua în spaital, s-a gândit că măcar să înţeleagă ceva din medicină…

”În decembrie 1989 medicii care au ieşit la revoluţie m-au chemat şi pe mine. Am ajuns să apăr staţia de metrou Aviatorilor şi să asigur asistenţa medicală, unde era cazul”. Aşa şi-a dat seama că este şi foarte curajoasă. A primit diplomă de revoluţionar, apărase staţia de metrou timp de cinci zile, dar nu a dat atenţie documentelor, avea o viaţă frumoasă de trăit.

Pensia de boală de 678 de lei, în 1979, a devenit 460 de lei, în 2016

Apoi, inflaţia, denominarea, pe scurt, istoria, i-a redus pensia la 460 de lei. Necazurile s-au ţinut lanţ în ultimi ani, i-au murit fraţii, iar în decembrie soţul i-a decedat.

Acum trăieşte din pensia de 485 de lei pe lună – a crecut cu 25 de lei pe 1 ianuarie 2017 -, fata trebuie să stea cu ea, iar băiatul lucrează în Franţa. Le trimite bani lunar.

Femeii i s-a refuzat indemnizaţia de însoţitor, deşi este în continuare pensionară pe caz de ”sindrom discordant” şi i s-a spus că nu i se poate da jumătate din pensia soţului decedat, în schimbul renunţării la pensia ei, decât pe o perioadă de şase luni – lucru care a dezarmat-o complet.

Menţionăm că legea speciafică foarte clar faptul că jumătatea de pensie a soţului decedat se acordă soţului supravieţuitor doar pe şase luni în cazul în care au fost căsătoriţi mai puţin de 10 ani.  Altfel, are dreptul la acea sumă pe tot timpul vieţii .

În ceea ce priveşte diploma de participant direct la revoluţie, nimeni nu i-a spus femeii că acest document nu aduce beneficii, chiar dacă a fost emisă pe bune unei persoane care chiar şi-a riscat viaţa prin implicarea în evenimente. Au primit beneficii, în schimb, cei care au devenit revoluţionari după 1997…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri