După ce timp de secole oamenii au consumat în special grăsime animală, de câteva decenii uleiul de palmier este omniprezent în farfuriile noastre. Uleiul de palmier este lider mondial la consum, fiind prezent în foarte multe produse cum sunt margarina, biscuiţii, cerealele pentru micul de dejun, îngheţata, dulciurile, săpunul, cosmeticele şi multe alte produse, sub denumirea de “ulei vegetal”. Se găseşte şi în magazine, în recipient de până la cinci litri, fiind preferat uleiului clasic fiindcă este mai ieftin. Uleiul de palmier se mai foloseşte şi pe post de combustibil alternativ în industria transportului.
Autoritatea Europeană pentru Siguranță Alimentară a ajuns recent la concluzia că există suficiente dovezi care demonstrează că esterii acizilor grași de glicidil, contaminanți formați în urma procesării uleiurilor vegetale rafinate, sunt genotoxici și cancerigeni. Nivelurile cele mai ridicate de esteri ai acizilor grași de glicidil au fost găsiți în uleiurile și grăsimile de palmier. Potrivit instituţiei, preparatele pentru sugari conțin niveluri de până la zece ori mai mari decât nivelurile acceptabile. Deși nivelurile de acizi grași de glicidil din uleiurile și grăsimile de palmier au scăzut la jumătate în ultimii șase ani, uleiul de palmier rămâne în continuare uleiul cel mai prezent în alimentația majorității consumatorilor. Uleiul de palmier reprezintă un pericol potențial pentru sănătate, în special pentru copii și tineri, precum și pentru toate persoanele care consumă alimente bogate în acizi grași care se regăsesc în uleiul de palmier.
Cultivarea excesivă a palmierului pentru obținerea uleiului alimentar sau a biocombustibilului produs din aceast arbore a ajuns, de asemenea, în atenţia Comisiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală din Parlamentul European. “Cererea de ulei de palmier s-a intensificat începând cu anul 1970, ceea ce a dus în mod iremediabil la cultivarea pe scară largă. Astfel de plantații au devenit în prezent cele mai răspândite monoculturi agricole de la tropice. Din Africa până în America Latină, Asia de Sud-Est și Caraibe, culturile de palmier domină peisajul agricol. Mare parte din expansiunea palmierilor s-a înregistrat în Indonezia și Malaysia. La nivelul anului 2000, aceste două țări dețineau peste 9,7 milioane de hectare cultivate, fiind urmate de Nigeria. World Wildlife Fund Australia, forul regional care a studiat cel mai bine impactul devastator al cultivării aberante a palmierilor de ulei, a arătat dimensiunea dezastrului ecologic. O suprafață echivalentă cu aproximativ 300 de terenuri de fotbal este defrișată în fiecare oră (adică 6 terenuri de fotbal defrișate în fiecare minut) pentru a face loc unor noi culturi de palmieri. Zonele defrișate în favoarea plantațiilor se constituie în habitate pentru multe specii de animale extrem de valoroase din punct de vedere ecologic și nu numai”, ne-a dezvăluit Daniel Buda, membru al comisiei.
“S-a tras un semnal de alarmă şi asupra cantității de ulei folosit fie în forma brută fie ca și conținut în diverse alimente sau produse procesate. Comisia pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, comisie din care fac parte, a recomandat Comisiei pentru Mediu, Sănătate Publică și Siguranță Alimentară, să aibă în vedere sugestiile și amendamentele depuse de bembrii acesteia. În acest moment putem vorbi despre creșterea gradului de utilizare a uleiului de palmier în alimentele prelucrate (aproximativ 50 % din produsele ambalate conțin în prezent ulei de palmier) precum și ca biocombustibil. Membrii acestei comisii cer etichetarea obligatorie clară și transparentă a prezenței uleiului de palmier în produsele prelucrate și sunt preocupați de faptul că sistemele de certificare nu garantează că uleiul de palmier este produs cu adevărat în mod sustenabil. În același timp, în calitate de membru al aceleiași comisii, am oferit câteva sugestii prin amendamentele despuse și anume am recomandat țărilor producătoare să orienteze dezvoltarea plantațiilor de palmier pe terenuri degradate pentru a evita despăduririle, a solicitat ca certificarea uleiului de palmier sustenabil să aibă în vedere amprenta lăsată asupra mediului pentru producerea acestuia. De asemenea am semnalat faptul că importante cantități de ulei de palmier depozitate, nu sunt în prezent comercializate. Comisia de Agricultură insistă asupra instituirii la nivelul Uniunii Europene a unui mecanism de corelare a producției de ulei de palmier în funcție de nevoile de consum în condițiile în care Uniunea este al treilea mare importator la nivel global. Membrii acestei comisii au solicitat introduceriea unor reglementări care să contribuie la creșterea sustenabilității producerii uleiului de palmier și stabilirea unui plan de acțiune pentru protejarea pădurilor și a drepturilor locuitorilor lor”, a mai declarat euroalesul român.
